mă aşez în cadă şi dau drumul la robinet;
o să aştept cu genunchii la bărbie pînă ce apa o să mă cuprindă şi o să mă
îmbrace, atentă să nu se tulbure, pînă la gît.
lumina cade prin geam, pe mîini, doar atît, cît să mă înmănuşeze.
înecul e atunci cînd te înveleşti complet, pînă la creştet, pînă la capăt.
plămîni înfofoliţi matern cu apa, ca nişte gemeni
înainte de culcare.
din volumul Cîrtiţa de mansardă, Casa de Editură Max Blecher, 2012.
Citiţi aici recenzia cărţii.
