Dilema veche de săptămîna aceasta îşi dedică dosarul începutului de şcoală. Scriitori, artişti şi jurnalişti îşi amintesc impactul emoţional al primei  zile de şcoală într-un dosar nostalgic plin de frici şi de umor.

Andrei Pleşu explică cu cine votează la apropiatele alegeri prezidenţiale şi, mai ales, de ce:

[…] Atunci cînd e vorba de „convingeri” neclintite, de angajări angelice sub zenitul valorilor, nu prea rămîne loc pentru dispute. Toţi pleacă de la masa dezbaterii cu aceleaşi păreri cu care au venit. Se nasc patetice solidarităţi ad-hoc, chiar între inşi care, altfel, sînt de „obedienţe” diferite, şi se produc „rupturi” severe, chiar între inşi care au (aproape) totul în comun. |n asta constă, prin contrast, forţa stîngii. Stînga nu umblă cu afecte utopice, ci cu lozinci „populare”. Nu cultivă raţionamentul nobil, ci calculul eficace. Noi, ăştilalţi, dansăm destrupat pe cerul aspiraţiilor supreme, sîntem oastea „polului plus”, nordul. „Adversarii” lucrează cu toate celelalte puncte cardinale şi, dacă le vine bine, fac o piruetă-două şi cu faţa spre nord… Iar dacă vreunul din „dreptaci” propune o gîndire mai puţin roz, mai adaptată la teren, mai „realistă”, e repede calificat drept „materialist vulgar”, lipsit de viziune, de entuziasm etic, de însufleţire conceptuală. În ce mă priveşte, consimt să fiu în tabăra strategilor meschini, fără orizont, fără idealuri. Ideea mea fixă este că dl Ponta nu are nici o calificare reală pentru a ajunge, în acest moment, preşedinte de ţară. Mai mult: că dacă va ajunge, vom fi confruntaţi cu tot soiul de consecinţe irespirabile (vezi, între altele, excelenta analiză a domnului Vlad Zografi, postată, la începutul lunii, pe contributors.ro). Aşa stînd lucrurile, cred că singurul criteriu raţional al unui vot util este potenţialul lui efect anti-Ponta. […]

Cătălin Drulă, IT-stul care a făcut din monitorizarea construcţiei de autostrăzi un hobby, povesteşte cum este sabotat programul de autostrăzi în România; Dragan Janic scrie despre cum s-a realizat privatizarea mass-media în Serbia; Petre M. Iancu ne arată cum se vede din Occident campania electorală românească; Aron Biro explică de ce în perioada alegerilor prezidenţiale n-ar trebui să-i vedem la faţă pe candidaţi, ci ar trebui să avem acces doar la proiectele lor de guvernare, iar Peter Singer se întreabă dacă "incestul între fraţii adulţi este un delict?".

Marius Chivu trece în revistă scriitorii români şi străini care vor fi prezenţi la Festivalul Internaţional de Literatură de la Timişoara de săptămîna viitoare, Andrei Gorzo recenzează Experimentul Bucureşti, mockumentarul lui Tom Wilson, iar prozatorul britanic David Lodge este intervievat de Adela Greceanu şi Matei Martin.