Aberația de mahala repetată papagalicește de USL cu orice ocazie în ultimele săptămîni, cum că reacția presei occidentale la manevrele de republică bananieră ce au avut loc în România în ultima lună ar fi niște aranjamente puse la cale la Bucureșta de către proaspătă opoziție și de președintele suspendat, denotă de fapt uzanțele USL-ului în relația sa cu presă. USL-ul se dă de gol, dacă mai era nevoie, că obișnuiește să facă tîrguri cu trusturile de presă ale dlor Vîntu sau Ghiță, cu care să-și manipuleze după poftă electoratul. De dl Voiculescu nici nu mai vorbim, fiindcă în cazul lui e greu de stabilit dacă Antenele sînt o oficină de partid sau partidul este o oficină telecratică. Tocmai de aceea angajații și colaboratorii mai vechi sau mai noi ai respectivelor organe se înfoaie și ei de indignare recitînd mecanic aceleași inepții. Cu toții laolaltă nu au auzit sau se fac că nu știu de existența unei prese independente, care funcționează în democrațiile așezate ca a patra putere în stat. Marile publicații, de la Washington Post la Der Spiegel, sînt societăți profitabile care-și datorează succesul economic profesionalismului și independenței jurnaliștilor lor. Îmi dau seama că asta e greu de înțeles de la București, unde o mînă da înavuțiți cu stigmat securist încearcă să-și cumpere influența politică printr-un jurnalism de comandă și unde nu se face diferența între presă de opinie și cea tabloid. Nu se prea face ea nici între puterea legislativă și cea juridică, așa că ce să ne mai mirăm. 

Cît despre atitudinea cinică a unei mari părți a breslei ziaristice române, cum că ar trăi într-un capitalism primitiv cu care „trebuie să meargă” - nimic mai fals. Uniunea Europeană i-a oferit României posibilitatea să intre în cadrul unei economii de piață mature și temperate legislativ, necerîndu-i în schimb decît să respecte, măcar în mare, regulile statului de drept. Ar fi multe de spus despre corupția din presa autohtonă, care nu este nici ea altceva decît o oglindă a clasei politice, aceasta nefiind la rîndul ei decît reflectarea a ceea ce știm deja. Celor care perorează inconștient despre manipularea și cumpărarea presei străine le scapă faptul că ar putea să-i stîrnească mînia. Le aduc aminte că Washington Post l-a răsturnat pe Nixon, un om a cărui putere la vremea respectivă, comparată cu cea a actualului președinte al Americii, stă în același raport cu diferența dintre puterea de cumpărare a dolarului de atunci și de azi. Iar Der Spiegel l-a dat jos în primăvara această, în doar cîteva săptămîni, pe președintele Germaniei, Christian Wulff, pentru nu mai mult decît un delict similar cu deplasarea într-un avion privat al președintelui interimar român, la mitingul de la Timișoara. Ei bine, dacă stapinii papagalilor de la București o să jignească în continuare publicații de anvergura celor de care vorbim, s-ar putea trezi în situația de a le cunoaște puterea. Oricare dintre ele îi poate mătura din Uniunea Europeană de una singură. Și dacă ar ajunge atunci să-i roage în genunchi pe Monica Macovei sau pe Traian Băsescu să-i salveze, o să constate cu groază că ei nu au nici un fel de putere în sensul acesta.

http://andrei-ujica.com/
http://www.facebook.com/andrei.ujica.31