Festivalurile sînt, probabil, cel mai bun lucru care s-a întîmplat literaturii române în ultimul deceniu. Creșterea și înmulțirea lor, deschiderea internațională, diversificarea evenimentelor și activităților, mixarea literaturii cu alte arte, toate acestea au avut ca efect imediat o împrospătare a cîmpului literar și chiar a pieței de carte fără de care imaginea de ansamblu ar fi fost abia atunci cu adevărat tristă. Să nu uităm că România este țara în care interesul pentru carte și literatură refuză să crească, laolaltă cu oricare dintre celelalte domenii/produse, așa cum se întîmplă peste tot în Europa, unde consumul de masă, inclusiv pentru produse culturale, este într-o perpetuă, chiar dacă uneori ușoară, creștere.

Despre asta discutăm în următorul Dosar al Dilemei vechi. Ce mai puteţi citi, din sumar: articole despre era ignoranţei, România ca piaţă de desfacere a Occidentului, agenda Elenei Ceauşescu, munca la români, patriotism şi identitate naţională & multe altele. Abonaţi-vă la ediţia tipărită sau citiţi Dilema veche în format digital.