La distanță de cîteva luni, Daniil Trifonov și profesorul său, Serghei Babayan, și-au lansat albume proprii la o celebră casă de discuri: doi mari pianiști ruși, cu marele repertoriu rus – discipol și maestru.

Daniil Trifonov și epoca de argint

Sigur că numele lui Daniil Trifonov este mult mai cunoscut în România decît cel al lui Serghei Babayan, măcar pentru că Trifonov a fost invitatul festivalului Enescu în 2017, alături de dirijorul Valery Gergiev. La 29 ani, Daniil Trifonov este o veritabilă vedetă a pianisticii mondiale, un reprezentant al tradiției școlii ruse, cu studii finalizate însă în Statele Unite ale Americii, la Institutul Cleveland, unde a lucrat cu Serghei Babayan.

„El este Muzica pentru mine”, mărturisea Serghei Babayan despre Trifonov, amintind și de marea responsabilitate pe care a simțit-o în a modela un diamant al pianisticii actuale. Iar Daniil însuși s-a simțit foarte apropiat de profesorul său, cu care a înregistrat, de altfel, în 2017, o parte din albumul său Chopin.

Casa Deutsche Grammophon ne-a oferit posilitatea în 2020 să admirăm în oglindă profesorul și discipolul cu două producții înregistrate înainte de pandemie: Silver age cu Daniil Trifonov, album apărut pe 6 noiembrie, înregistrat în ianuarie și octombrie 2019 și Rachmaninov cu Serghei Babayan – înregistrări realizate în 2009.

Silver age – epoca de argint se referă la muzica rusă modernă, compusă la final de secol XIX-început de secol XX, cînd compozitorii ruși erau printre cei care dădeau tonul în muzica cultă.

Pe precedentele sale șase discuri de autor apărute la Deutsche Grammophon, Daniil Trifonov s-a concentrat asupra romanticilor: Rahmaninov, în primul rînd, cu integrala lucrărilor concertante, Chopin – tot celebrele concerte și Liszt – cu o extraordinară integrală a studiilor pentru pian.

Este prima dată cînd Trifonov depășește într-o producție discografică granițele muzicii romantice, pentru a se avînta pe teritoriul muzicii moderne, alegîndu-i pe acei compozitori care-i sînt foarte apropiați prin cultură și formație: Aleksandr Skriabin, Igor Stravinski, Serghei Prokofiev. Pe dublul album Silver Age, avem și lucrări pentru pian solo, dar și concerte înregistrate alături de Orchestra Teatrului Mariinski din Sankt Petersburg, dirijor Valery Gergiev – evident, un alt punct de atracție pentru această producție.

Silver age înseamnă și o panoramare a muzicii ruse moderne pentru pian, prin cîteva opusuri emblematice. Concertul op. 20 de Aleksandr Skriabin a fost scris în 1896, la doi ani după ce istoria muzicii consemna apariția primei lucrări considerate moderne: Preludiul la după-amiaza unui faun de Claude Debussy. Skriabin se folosea încă, în linii mari, de limbajul romantic, însă recunoaștem cu ușurință elementele limbajului modern de tip impresionist și mugurii stilului personal al lui Skriabin, ce avea să se exprime plenar mai tîrziu în Poemul extazului pentru orchestră.

Stravinski a avut un rol determinant în devenirea muzicii simfonice de secol XX, dar și a celei pentru pian, prin transcripțiile realizate după aceste lucrări simfonice. Anul 1910, cînd Stravinski termina primul său balet pentru compania lui Serghei Diaghilev care activa la Paris, este hotărîtor. Pasărea de foc a fost acest prim balet modern care a schimbat cu totul percepția asupra spectacolului de dans, spectacolului în general; au urmat Petrușka în 1911 și Ritualul primăverii în 1913. Toate, și cu versiuni integrale sau secvențiale transcrise pentru pian: Guido Agosti a transcris momente din Pasărea de foc în 1928, iar Stravinski însuși, trei momente din Petrușka pentru pian solo, în 1923 (pentru celebrul Arthur Rubinstein) și Ritualul primăverii, integral, pentru pian la patru mîini. Trifonov a inclus secvențe din Pasărea de foc și Petrușka pe albumul său.

Avem pe acest album și (foarte) dificilul Concert nr. 2 de Prokoviev, o piatră de încercare pentru oricare pianist. Prokofiev a compus prima versiune a acestui concert în 1913, însă partitura a fost pierdută în timpul revoluției comuniste, iar Prokofiev a reconstituit-o din memorie abia în 1923. Evident, ce a rezultat a fost totuși destul de diferit de ceea ce crease inițial, în sensul modernizării limbajului, situație confirmată chiar de compozitor.

Silver age este albumul de maturitate al pianistului Daniil Trifonov. Era deja strălucitor; acum a adăugat acea nuanță pe care o aduce experiența artistică și de viață, profunzime, o trăire intelectuală și spirituală care îl fac pe ascultător, pur și simplu, să se rupă de lumea cotidiană și să se piardă în universul colorat propus de Trifonov. Tehnica pianistului este la fel de uluitoare, însă acum, este total subordonată expresiei și logicii muzicale –Trifonov nu mai vrea să demonstreze nimic despre el ca pianist, ci îl simțim în umbra partiturilor extraordinare pe care le interpretează, tocmai pentru ca doar Muzica să strălucească în prim plan.

Un album care poate fi ascultat pe site-ul proiectului Radio România Muzical „Discurile anului 2021”. 

Serghei Babayan și Rahmaninov

Asemănător, dar și totuși, atît de diferit de discipolul său, este Serghei Babayan. Cu siguranță, mai puțin vizibil decît Daniil Trifonov, trăind și în alt context istoric cu mai puține oportunități.  Astăzi are 59 ani – la vîrsta tinereții lui, Uniunea Sovietică în care se născuse, se destrăma. Babayan a fost unul dintre primii muzicieni ruși care au călătorit în Statele Unite și au participat la concursuri internaționale (pe care le-a și cîștigat), fără sprijinul financiar al statului sovietic. După recitaluri și concerte pe marile scene ale lumii, a ales să se dedice mai mult profesoratului – la Institutul din Cleveland mulți alți tineri pianiști s-au bucurat de îndrumarea sa, fiind laureați la cele mai mari competiții internaționale.

Serghei Babayan a revenit în atenția lumii discografice în 2018, cînd a fost protagonist al discului Prokofiev for two, înregistrat alături de celebra pianistă Martha Argerich. Iar în 7 august 2020 i-a apărut și un album solo, cu lucrări pentru pian de Serghei Rahmaninov. Studii-tablou, preludii, momente muzicale surprind o lume astăzi dispărută – cea a Rusiei ante-revoluția comunistă, pe care însuși compozitorul o privea ca pe un paradis pierdut pentru totdeauna. Babayan nu alege nici cele mai cunoscute lucrări de Rahmaninov, nici pe cele care ar epata prin expunerea tehnicii pianistului: simțim artistul introvertit, care se apleacă plin de atenție, minuțiozitate și gingășie asupra acestui repertoriu special, ale cărui semnificații parcă sînt și mai intense în aceste timpuri de pandemie.

Albumul semnat de Serghei Babayan poate fi ascultat aici

Ambele albume sînt disponibile pe platformele de ascultare online.