Soarele apune blînd peste Alba. Oamenii sînt molcomi, mișcările lente, weekend-urile lungi. Orașul împrumută ritmul de vacanță al bicicletelor cu patru locuri ce împînzesc Cetatea. Decorul condamnă la relaxare, la ton potolit, ba chiar la politețe. Nu e de presupus că din fosta capitală va porni prea curînd o revoluție, în schimb se poate deja observa o evoluție, spre comparație cu restul ariei mioritice, a bunului gust în materie de obiceiuri și comportament urban. 

Prin urmare, nu e deloc surprinzător că, în duminica de final a dilematicului festival, patru poeți așezați la o masă adăpostită de copacul din fața Catedralei ortodoxe se încadrează cît se poate de firesc în peisajul alba-iulian. Svetlana Cârstean, Teodor Dună, Ioana Nicolaie si Dmitri Miticov își citesc poemele, în timp ce din biserica Reîntregirii se aud frînturi din slujba de seară. Pe o bancă din apropiere, aproape 100 de privitori răsfoiesc și cumpără volumele poeților. Undeva în dreapta tabloului mașinile rulează cu viteză redusă, neîndrăznind să tulbure aerul înserării. 

La două ore distanță, Catedrala Romano-Catolică, pianul, 12 preludii de Debussy, Alina Azario. Oamenii ocupă scaunele, treptele de piatră, sprijină coloanele uriașe. 40 de minute în care pînă și chiotele bebelușilor iau o pauză. Spațiile vaste ale uriașei biserici din Alba oferă sunetelor un traseu neobișnuit. Greu de spus dacă muzica sună mai bine decît într-o sală clasică de spectacol, dar sună cu siguranță altfel.  

În fine, concertul de încheiere. Cel mai popular eveniment al festivalului 2014 adună spre 4.000 de oameni. Alifantis îmbină vechiul cu noul, Andrieș merge integral pe linia șlagărelor, Baniciu e sufletul petrecerii, Vintilă ține echilibrul. Cei 4 adună împreună un sfert de mileniu, pot lesne trece ca exponate de muzeu, dar pe scenă își mențin intacte farmecul, prospețimea și umorul. Produc un spectacol elegant și dichisit, desert delicios al unui eveniment ce vreme de trei zile și trei nopți a încercat să impregneze pe zidurile unui oraș și în memoria unor mii de oameni spiritul unei reviste.  

Foto: Andrei Ivan