În urmă cu zece ani, două spectacole marcau destinul unui teatru şi cariera unui artist. Creatorul de teatru a devenit ars dramatica pentru Teatrul Act. La Bulandra, Unchiul Vanea îl lansa pe regizorul rus Yuri Kordonsky în România. Cele două spectacole şi-au sărbătorit decada de existenţă printr-un test de valabilitate care a generat o întrebare: cît trăieşte un spectacol?

Acum zece ani, Creatorul de teatru apărea într-un moment în care Actul avea nevoie să îşi afirme identitatea. Apărut, cu multe dificultăţi, ca reacţie a lui Marcel Iureş la plecarea forţată a regizorului Alexandru Dabija de la conducerea Teatrului Odeon, Actul era primul teatru independent din România postrevoluţionară (fără să fie legat ombilical de altceva, cum era Teatrul Luni de la Green Hours, care fiinţa simbiotic cu un bar). Dincolo de afirmarea unor estetici teatrale a căror cristalizare e încă în curs de desfăşurare, valenţa principală a Actului a fost de la bun început independenţa, astfel că replica actorului Bruscon, personajul lui Iureş din Creatorul..., „niciodată înapoi într-un teatru de stat”, a devenit legea fundamentală în pivniţa din Calea Victoriei (loc cu istorie dubioasă, se pare că a fost unul dintre sinistrele beciuri ale Securităţii). Mizantropia personajului, aproape sufocat de megalomanie, este dublată de un sfîşietor sentiment al ratării. Inutilitatea teatrului, cu tot cu măreţia lui de idei, îl copleşeşte pe Bruscon, care se pierde în iluzie în timp ce îşi pierde iluziile, iar dizertaţiile sale despre arta dramatică sfîrşesc în adevărul trist că „suntem încarceraţi pe viaţă în teatru, mii de deţinuţi”.

La Bulandra, Unchiul Vanea va avea aceeaşi însemnătate, de cartografiere identitară, pentru regizorul Yuri Kordonsky. Venit de la Sankt Petersburg cu aura de student al patriarhului teatrului rus Lev Dodin, debutat în celebrul Malîi Teatr condus de acelaşi Dodin, Kordonsky avea şi „handicapul” tinereţii, al lipsei unui „nume” răsunător, compatibil cu brandul Bulandra. Kordonsky a venit cu macheta decorului în braţe şi s-a dovedit un excelent portretist de relaţii interumane. Văzut după zece ani, ...Vanea este o stampă de gesturi şi sensuri: sărutul lui Astrov pe fruntea doicăi, după ce primeşte paharul cu votcă ori scena de complicitate feminină în amor dintre Elena şi Sonia, o iniţiere în cochetărie, cu gestul stîngaci al Soniei care îşi priveşte sînii (prea) mici, cu rujul întins pe buze ca pe o piele străină, cu timiditatea de a deveni frumoasă, acea neîndrăznire în a fi femeie. A dori şi a-ţi fi teamă să ţi se întîmple. Sau rotirea sfîrlezei de către Elena, aproape cu furie, ca o descătuşare a tensiunii erotice, imposibil de îndepărtat altfel. Unchiul Vanea poartă în el memoria emoţiei, gesturile au devenit mai grele sau mai simple, s-au adîncit în carnea spectacolului.

Se cîntă ruseşte, se plînge ruseşte şi dacă nici romanţele ruseşti n-or şti să te facă să plîngi ... Plouă rece la final, ca în stepa rusă, chioşcul se desface, punţile cu pămîntul (trecutul) se rup şi dragii noştri Vanea, Sonia, doica şi Maman se rotesc la nesfîrşit, uitaţi de toţi şi fără speranţă. Cehov ăsta e aşa de dureros....

În zece ani, ambele spectacole s-au maturizat, s-au „aşezat” bine în formă şi concept, au căpătat forţă, dar şi răni. Rostul lor esenţial s-a împlinit. Născut din revoltă, Teatrul Act este astăzi un reper cultural de neocolit. Yuri Kordonsky a mai montat în România încă şase spectacole, iar cu cel mai recent, Îngropaţi-mă pe după plintă, a reuşit să depăşească şi prejudecata (celorlalţi) că Unchiul Vanea este cel mai bun spectacol al său. Giorgio Strelher a montat Slugă la doi stăpîni în 6 versiuni şi l-a jucat vreo 50 de ani la Piccolo Teatro din Milano, dintre care 40 de ani cu acelaşi actor în rolul lui Arlechino, Ferruccio Soleri. Nu toate spectacolele trebuie să ajungă piese de muzeu, mai ales cele cu o matrice identitară. Dacă modelul original s-a stabilit / afirmat, ar fi timpul să se tragă cortina, iar Creatorul de teatru şi Unchiul Vanea să devină istorie. Poate e timpul pentru „mai departe”.

Teatrul Act
Creatorul de teatru de Thomas Bernhard
Cu: Marcel Iureş, Valeria Seciu, Constantin Drăgănescu, Afrodita Androne, Vitalie Bantaş
Regia: Alexandru Dabija
Scenografia: Irina Solomon
Foto Creatorul de teatru: Sorin Radu

Teatrul Bulandra
Unchiul Vanea de A.P.Cehov
Cu: Horaţiu Mălăele, Victor Rebengiuc, Cornel Scripcaru, Irina Petrescu, Andreea Bibiri, Ana Ioana Macaria, Ionel Mihăilescu, Şerban Pavlu
Regia: Yuri Kordonsky
Scenografia: Elena Dmitrakova

Oana Stoica este jurnalist şi critic de teatru.