Deadline şi amînare
Dilema veche de săptămîna aceasta se află între „Deadline şi amînare”.
„Trăim într-o vîrstă a civilizaţiei obsedată de ideea de eficienţă şi mereu în criză de timp, unde munca şi chiar activităţile domestice se desfăşoară conform unei programări, mai mult sau mai puţin abstracte, între liste cu «to do»-uri, remindere şi deadline-uri. Cei mai mulţi dintre noi, trebuie s-o recunoaştem, găsim nenumărate motive să amînăm şi lăsăm/facem totul în ultima clipă. Cîştigăm timp sau ne furăm singuri timpul? Este un mecanism psihologic universal (poate chiar o dereglare) sau un dat cultural?”, se întreabă Marius Chivu , coordonatorul dosarului, în „Argument”.
reia un text din 2007, despre „Feluri de a vorbi”, în care identifică zece tipuri de vorbitori. „Dreptul de a vorbi e, fireşte, unanim recunoscut. Dar ce diversitate, ce policromii, ce nuanţe!”, spune el.
scrie despre contrastele şi contradicţiile existente în România: „o societate care se scufundă şi indivizi care se ridică, imprevizibil, unde te aştepţi mai puţin, un spaţiu abandonat şi oameni care sfinţesc locul”.
La rubrica „Oameni de treabă”,
intră în dialog cu avocatul
(manager al firmei de avocatură Ţuca Zbârcea & Asociaţii), care afirmă: „Nu spun că nu există corupţie în justiţie, dar principalul viciu este incompetenţa.”
discută despre rolul real şi concret al Forumului Constituţional din România.
analizează diferenţele de abordare a religiilor dintre Papa Francisc I şi Papa Benedict al XVI-lea.
ne povesteşte ce se întîmplă la cea de 55-a ediţie a Bienalei de Artă de la Veneţia, unde „România are pavilion permanent, încă din anii ’40”.
În interviul realizat de
pentru Digi 24 şi apărut parţial în
vorbeşte despre diferenţele dintre ţările europene, dspre ideologii şi „datoria de a fi fericit”, precum şi despre căsătorie vs dragoste.
Dilema veche îţi dă de gîndit. (Şi de citit.)
