Cei mai mulţi dintre noi nu ne putem imagina o zi, o singură zi, fără o ceaşcă de cafea alături! Energia pe care ne-o insuflă doar mirosul ei, absolut fără egal, e de nepreţuit. La fel ca şi tabietul personal care însoţeşte consumul de cafea. Aş zice că am împrumutat toate astea de la turci, nu?

Ei bine, scriind aceste rînduri mi-am amintit de un amic care mi-a povestit că, vizitînd Suedia, a descoperit cu enormă uimire pasiunea localnicilor pentru cafea, care au inventat şi un cuvînt special pentru a descrie întregul ceremonial de savurare a licorii negre: fika. E aproape intraductibil, dar, pe scurt, fika ar însemna totuşi „să luăm o pauză”, de obicei una de cafea, dar la fel de bine se poate consuma şi ceai. Şi, nota bene, întotdeauna alături de dulciuri! Fika, tack şi kej, adică „să luăm o pauză”, „mulţumesc” şi „salut”, sînt printre primele cuvinte pe care orice străin le deprinde în cele dintîi ore de şedere în Suedia.

Fika acoperă lingvistic un veritabil fenomen social, în numele căruia un moment de relaxare are de multe ori întîietate. Fiindcă el îţi promite în primul rînd că vei petrece un timp în compania unor prieteni. Nu contează în care perioadă a zilei se petrece. E la fel de binevenit dimineaţa, la prînz sau seara. Nici locul nu prea contează. Fika „se poate consuma” acasă, la serviciu sau într-o cafenea, alături de colegii de seriviciu, de vechi cunoştinţe sau de familie. Şi, cel mai important, frecvenţa fika e la latitudinea fiecăruia!

Uşor contrariat, am apelat la statistici. Şi, surpriză, ele indică în majoritate topuri conduse de ţări nordice, mari amatoare de consum sporit de cafea. Finlanda, Suedia (vivat fika, care va să zică!), Islanda, Norvegia şi Danemarca sînt prezente mai mereu în primele cinci naţiuni ale lumii din acest punct de vedere, în timp ce Turcia, despre care vorbeam la început, e mult în spatele acestora. Se naşte, aşadar, logic întrebarea: cînd s-au îndrăgostit pînă peste cap nordicii de cafea? Şi, mai ales, ce putem face pentru a trăi „fika” după modelul lor? În fond, adevărul e simplu: nordicii preţuiesc la superlativ scurtele momente de răgaz sau de lumină, sau de căldură. Dau importanţă lucrurilor mici care îi pot transforma pe scară largă şi pe ei, şi pe cei din jurul lor.

Pe de altă parte, istoria nu ne spune dacă cafeaua, ajunsă în Finlanda undeva în cursul secolul al XVII-lea, a fost întîmpinată cu surle şi trîmbiţe la coborîrea sa de pe navă, dar se ştie sigur că a venit dinspre ţările aflate în imediata vecinătate, cum ar fi Suedia. La început, cafeaua a fost băutura elitei şi a oamenilor bogaţi (ei, aici recunoaştem pasaje comune cu istoria noastră!). Au existat şi persoane care au considerat-o un medicament cu trăsături vindecătoare (da, la fel s-a întîmplat şi pe la noi). Într-un singur secol, cafeaua s-a răspîndit în toată ţara. Nu s-a renunţat la ea nici atunci cînd rezervele s-au epuizat, în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, folosindu-se ca surogat banala sfeclă de zahăr.

Pînă şi în Islanda, ţara care a dat lumii în dar naţiunea vikingilor, cafeaua face parte din regula jocului. Cum ce joc? Cel în care aceasta deţine rolul principal în organizarea activităţilor sociale. Nu există întîlnire de afacere sau socială, comunitară sau privată, organizată sau născută ad-hoc în care cafeaua să nu le dea bineţe celor adunaţi în jurul biroului. Sau al mesei.

Concluzia? Nordicii au o relaţie specială cu cafeaua. Există însă un capitol în care putem juca la egal cu nordicii. Şi, nota bene, fără a ne deplasa la faţa locului, pentru a fura din „filosofia” lor. Tot ce ne rămîne de făcut, un lucru la îndemîna tuturor, e să apelăm la cafeaua şi aparatele de cafea Nespresso.

Citiți continuarea pe Adevărul