Mă trezesc cu mult
după pauza mare a școlarilor. Stau cu nasul în plapumă
și lumina reflectă galbenul frunzelor de nuc. 

Poate pînă la urmă nici nu o să am vreun copil, iar nepoții
mă vor căuta la fel de rar cum îi căutam eu pe unchii mei,
la fel de inconsecvent. Refuz perspectiva îmbătrînirii
în doi. Sar cu viteză din pat,
intru pe mess și dau o oră replay la primul video
în care Jacob execută o lovitură de pedeapsă. Fără emoții, vinclu, stînga. 

(Dacă e să compar: Muller – rateu, Kun Agero – dublu rateu cu Steaua, Stanciu – final cu Muntenegru, chiar și Messi la Copa America sau Neymar cu cetățenii, Griezmann și Ronaldo.)
Jacob stă cu capul plecat, cu ochii pe minge, și zbang.
Pînă la menopauză, am vreme să mă decid: scottish terrier sau ciobănesc de Berna. 

(Dacă e să compar: FCSB e Steaua București, iar scottishul terrier trăiește mai mult decît ciobănescul de Berna.)