Curul, cîtă graţie.
Surîde tot timpul, niciodată nu-i tragic.

Nu-l preocupă ceea ce se întîmplă
în partea de dinainte a corpului. Curul îşi este
sieşi suficient. Mai e cineva ca el? Poate sînii.

Ia ascultă – murmură curul – aceşti
nătăfleţi încă mai au de studiat!

Două luni gemene sînt un cur
într-o balansare rotundă. Înaintează
de la sine într-o cadenţă mirifică, prin
miracolul deplin de a fi două şi numai una.

Curul se distrează
pe cont propriu. Şi iubeşte.
În pat se agită. Munţii
cresc şi descresc. Valuri izbind
într-un ţărm infinit.

Iată-l că surîde. E fericit
în dezmierdarea de a fi, balansîndu-se.
Sfere armonioase în haos.

Curul e rotund şi e cur,
de jur împrejur.

din antologia Maşina lumii şi alte poeme, traducere din portugheză de Dinu Flămînd, Editura Humanitas Fiction, 2012.