Să-i pui nume la pisică, băi nenică, e un chin,
Nu-i, cum crede unii oameni, fo distracţie, fun bal;
O să ziceţi că-s cu capu`, că sînt dus – da` stai puţin:
Pisica care-i pisică are TREI NUME-N TOTAL.
Mai întîi are un nume pentru uz cotidian,
ca s-o strige toţi ai casei:

Miţo, Mişule, Tomiţe,
Aurele, Geto, Fane, Bombonico, Marian -
Nume pentru toată ziua, practice şi fără fiţe.
Sînt şi nume mai fudule, care sună mai stilat,
Unele pentru băieţi, altele pentru fetiţe –
Cleopatra, Leonora, Aristide, Calistrat –
Nume pentru toată ziua, practice şi fără fiţe.
Da`-n afară de astea, vă spui eu că se cade
Ca pisică să aibă şi-un nume de cod,
Ca să umble cu coada la nooj` de grade
Şi musteţile-n vînt cînd se dă jos din pod.
Ştiu la nume dintr-astea, vă spui drept, berechet...
De exemplu, Marcel, Dominic, Arpagic,
Dana, Felix, Terente şi, desigur, Musette –
Nume care le poartă decît un pisic.
Da` pisica mai are înc-un nume-n dotare
Şi nu i-l ghiceşti nici în ghioc, nici în cărţi.
Nu-l găseşti nicăieri – nici măcar în dosare...
Doar PISICA ÎL ŞTIE şi ţi-l spune din părţi.
Deci cînd vezi o pisică prăvălită-n visare,
Lucru` ăsta se-ntîmplă taman atunci cînd
Se gîndeşte de-a-n proasta la numele care
E ascuns într-un gînd dintr-un gînd dintr-un gînd:
La numele-prenumele –
Gata cu glumele –
Inefabil şi unic, insondabil, profund.

din volumul Pisicoteca practică a lu` Moş Pîrşu, răsădită în sol autohton de Florin Bican, colaje de Mihail Coşuleţu, Editura Humanitas, 2015.

Citiţi aici un alt poem de T.S. Eliot.