Cultura ca sănătate

Cei care participă în mod regulat la activități culturale trăiesc, în medie, cu 2,5 ani mai mult decît ceilalți - arată studii efectuate în țările nordice, campioane alături de Regatul Unit în domeniul politicilor publice de artă și sănătate, de cultură și calitatea vieții - dacă e corelare sau cauzalitate în prima afirmație nici nu mai contează atît de mult, e limpede oricum că avem motive serioase să investim în cultură, și ca cetățeni, și ca stat, și totuși nu o facem, se pare deci că discuția e necesară.

În discursul public am agreat deja că cel mai important lucru pentru țările și orașele noastre este calitatea vieții oamenilor, la măsurători însă ne încurcăm, politicienii se apucă să măsoare calitatea vieții la metrul pătrat de verdeață, la PIB-ul per capita și la rata șomajului, iar cetățenii sînt de altă părere și spun că indicatorul cheie pentru bunăstarea lor psihologică este starea fizică de sănătate, în timp ce al doilea, surpriză, e accesul la activități culturale și abia apoi urmează locul de muncă, vîrsta, venitul, starea civilă, educația, geografia și altele.

Apropo de starea de bine așa cum ne-o percepem fiecare, mai multe cercetări arată că sîntem cu pînă la 12% mai fericiți dacă participăm regulat la activități culturale, cel mai mult ne priește muzica clasică, apoi spectacolele de teatru, vizitele la muzee, concertele de jazz și de operă, dansul, lectura și vizitarea galeriilor de artă, iar pentru că nu ne avantajează în teza acestui articol nu vom insista asupra faptului că filmul experimental și poezia par a ne scădea buna-dispoziție - colegi cineaști și poeți, vă rugăm, fiți și dumneavoastră mai atenți.

Muzica reduce efectele secundare ale tratamentelor cancerului, inclusiv vertijul, lipsa de apetit și insuficiențele respiratorii, terapia prin artă reduce anxietatea, durerea și tensiunea arterială, mai ales în cazul copiilor și părinților lor, dansul îmbunătățește progresele motorii în cazul pacienților cu Parkinson, artele aduc beneficii semnificative atît în prevenție - sprijină dezvoltarea copiilor, încurajează comportamente sănătoase, îmbunătățesc sănătatea mintală, cresc coeziunea socială - cît și în tratament, mai ales în cazul bolilor mintale, al tulburărilor neuronale ca autismul, paralizia cerebrală, accidentul vascular, al bolilor necontagioase, al îngrijirilor paliative și al terapiei intensive.

Participarea culturală poate deci duce la scăderea frecvenței și duratei medii ale spitalizărilor, în special în cazul celor mai în vîrstă, cultura scade deci costul spitalizării, nu prea ne gîndiserăm la așa ceva, dar acum, că ne-am gîndit, am putea lua măsuri în această privință. Nu e nevoie să fim radicali și să întoarcem lumea de dos luînd din bugetul sănătății pentru a-l întări pe cel al culturii - o adevărată utopie, dacă ne gîndim la cum cultura pur și simplu a dispărut din discursul public al autorităților în timpul crizei pandemice de acum - ajunge doar să conștientizăm că investind în cultură investim și în sănătate.

Lăsînd puțin deoparte studiile, e suficient să recurgem la bunul-simț comun pentru a ne pune de acord că, așa cum sistemul medical se ocupă de mai buna funcționare a corpurilor noastre, tot așa sectorul cultural lucrează pentru sănătatea minților, a valorilor și a spiritului nostru individual și colectiv, făcînd diferența, întocmai ca sistemul medical, între un organism bolnav și unul sănătos, vorbim despre organismul uman în cazul spitalelor și despre societatea noastră, privită ca civilizație, în cazul culturii.

A durat o vreme, dar pînă la urmă am acceptat cu toții ideea că mișcarea și nutriția sînt bune pentru sănătate, iar astăzi avem suficiente argumente pentru a înțelege că și cultura face la fel de indiscutabil bine sănătății noastre. Cine nu crede în studii, pe lîngă faptul că nu e în grupul țintă, cum zice o veche glumă de marketing, e invitat să-și aducă aminte că, înainte de a inventa tratamente și medicamente, omul a creat arta și a făcut-o pentru a-și putea exprima durerile și speranțele, pentru a da un sens propriei existențe, acestea sînt nevoi la fel de fizice ca foamea și setea. Lipsa culturii ne face rău și se vede.

Acest articol face parte dintr-o serie dedicată culturii și rolului său în societate. Următorul articol al seriei: „Cultura ca economie”.

Ștefan Teișanu este antreprenor cultural interesat de dezvoltarea orașelor, co-fondator al asociațiilor Centrul Cultural Clujean, Fapte și Nord.

Foto: flickr.com

***

Referințe:

Bygren, L. O., Johansson, S. V., Koonlaan, B. B., Grjibovski, A. M., Wilkinson, A. V., & Sjostrom, M., Attending cultural events and cancer mortality: a Swedish cohort study. Arts & Health, 2009;

Fancourt, D., Finn, S., What is the evidence on the role of the arts in improving health and well-being? A scoping review. Health Evidence Network & World Health Organisation Europe Office, 2019;

Grossi, E., Sacco, P.L., Blesi Tavano, G., Cerutti, R., The Interaction Between Culture, Health and Psychological Well-Being: Data Mining from the Italian Culture and Well-Being Project, 2011;

Hyppa, M. T., Maki, J., Impivaara, O., & Aromaa, A., Leisure participation predicts survival: a population-based study in Finland. Health Promotion International, 2006;

Koonlaan, B. B., Bygren, L. O., & Johansson, S. E., Visiting the cinema, concerts, museums or art exhibitions as determinant of survival: a Swedish fourteen-year cohort follow-up. Scandinavian Journal of Public Health, 2000.