Andrei Rus vs. conspirația mediocrilor
Îl cunosc pe criticul de film Andrei Rus din 2005, cînd era proaspăt student al secției de Comunicare Audio-Vizuală a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică. Seriozitatea, pasiunea și talentul său critic erau impresionante. În anii care au urmat, am observat cu admirație cum Andrei a început să creeze cîteva lucruri esențiale pentru filmul românesc. Le voi aminti, foarte pe scurt. A organizat întîi o retrospectivă cu filmele lui Alexandru Tatos, unul din cei importanți cineaști români. Devenit între timp cadru didactic la UNATC, a înființat și coordonat revista studențească Film Menu, cu siguranță cea mai importantă revistă de critică și teorie de film care a existat vreodată în România. Pe lîngă această revistă (care a devenit un reper absolut pentru toți cei interesați în mod serios de arta filmului), Andrei a organizat, ani de zile, proiecții gratuite de film la UNATC (unde se vizionau și dezbăteau opere fundamentale din istoria filmului), a organizat proiecții cu filmele românești recente unde studenții se puteau întîlni și discuta cu realizatorii, a coordonat apariția în premieră națională a unor cărți esențiale de teoria filmului (Robert Bresson și André Bazin). Pe scurt, a făcut muncă de pionierat și operă de educație publică, asta într-o țară unde cultura audio-vizuală și cinematografică lipsește cu desăvîrșire. Adaug, deși nu e esențial, că Andrei a făcut toate acestea fără să fie remunerat.
„Dar cînd ești bun, suporți consecințele”, spune un banc cinic românesc. De cîteva luni urmăresc, cu stupoare, cum împotriva lui Andrei Rus s-a dezlănțuit o adevărată conspirație a mediocrității (nu zic „a imbecililor”, deși e primul lucru care îți vine în minte). Mai întîi, în mod nejustificat, rectorul Adrian Titieni a încercat să înjumătățească tirajul revistei și a provocat redacției Film Menu diverse alte mici mizerii despre care puteți citi
și față de care am luat poziție printr-
. Îmi amintesc cum domnul Titieni m-a sunat revoltat să îmi spună că nu e adevărat, că domnia sa nu vrea să suprime revista etc. A mai adăugat ceva aparent insignifiant, dar care, la nivel simbolic spune multe: domnia sa era foarte supărat pe faptul că Andrei Rus nu îl salută destul de respectuos atunci cînd se întîlnesc pe culoare! Las la o parte faptul că Andrei e unul din cei mai politicoși oameni pe care îi cunosc și subliniez doar ideea principală: pentru rectorul UNATC nu competența unui profesor contează, ci slugărnicia lui.
În timpul acestui scandal, Andrei Rus și criticul de film Andrei Gorzo au amintit celor care nu știau un fapt arhicunoscut de cei care activează în industria de teatru și film din România: faptul că profesorii din UNATC fac meditații pe bani grei cu unii candidați, iar apoi fac parte din comisiile de examen de la admitere (unde probele sînt eliminatorii). Fapt care explică, poate, de ce, din sutele de absolvenți care au terminat acea facultate în ultimi douăzeci de ani, cineaștii valoroși și profesioniști pot fi numărați pe degetele de la o mînă. (Textul lui Gorzo poate fi consultat
). În plus, Andrei și alți studenți au denunțat o serie de texte antisemite, rasiste, xenofobe și homofobe pe care profesori aflați în conducerea Universității le postau pe Facebook (asimilat, în justiția de la noi, spațiului public). Mai precis, e vorba de domnii profesori Sergiu Anghel, Doru Ana și Florin Zamfirescu. Despre textele astea a scris cîte ceva Iulia Popovici:
și
.
Evident că, dacă în ceea ce privește revista, mai treacă-meargă, acuzele astea i-au enervat foarte mult pe cei în cauză. Astfel că Andrei Rus a fost supus la presiuni de tot felul, care mai de care mai mizerabile. Întîi pe facebook, unde actorii (și profesorii) Florin Zamfirescu și Doru Ana l-au înjurat, insultat și calomniat în mod repetat – dovedind, încă o dată, că talentul artistic nu ține loc de moralitate, inteligență, bun-simț și cultură. Apoi, Andrei a fost chemat în comisia de etică a UNATC, urmarea fiind că s-a propus desfacerea contractului său de muncă, invocîndu-se „prejudicii de imagine” aduse Universității. Prejudiciile fiind, repet, denunțarea unor ilegalități și abuzuri ale unora din conducere sau din corpul profesoral. Înțeleg că același lucru i se pregătește și lui Andrei Gorzo, cel mai important critic de film din România, profesor și el la UNATC.
Sper că domnul rector Adrian Titieni și ceilalți vor reveni asupra acestei decizii. Mă bazez pe „irizațiile de umanitate” pe care le invoca domnia sa lăcrămînd la recenta gală UNITER. Și mai sper că acest abuz va scandaliza opinia publică (vorbim de o instituție de învățămînt superior, totuși) și că alți colegi cineaști se vor solidariza public cu Andrei Rus. Îi invit să o facă.
Recent, am primit un email oficial din partea conducerii Facultății de Film prin care sînt invitat să conduc un atelier de regie de film cu studenții. Într-o instituție unde cineva de calitatea umană și profesională a lui Andrei Rus este supus unor asemenea abuzuri nu am ce căuta.
Radu Jude, cineast.
