Albume nominalizate la premiile ICMA (I)

International Classical Music Awards (ICMA) este una dintre distincțiile rîvnite din industria discografică; un juriu independent alcătuit din reprezentanți a 20 de instituții mass-media din întreaga Europă selectează anual nominalizați, finaliști și, în fine, cîștigători pentru 16 categorii. De la finalul anului 2020, fac parte din acest juriu, reprezentînd Radio România Muzical; mi-au trecut prin mînă deja cîteva sute de discuri apărute între noiembrie 2019 și octombrie 2020. Fiecare membru al juriului alege maxim 10 discuri pentru fiecare categorie, iar o producție aleasă de minim doi membri ai juriului este considerată nominalizată la premiile ICMA și participă la rundele de vot ulterioare care vor conduce la anunțarea cîștigătorilor, pe 20 ianuarie 2021.

Pe 17 noiembrie au fost anunțate nominalizările la premiile ICMA – 365 de producții în total pentru 16 categorii de concurs. Vă voi prezenta în serial cîteva dintre albumele pe care le-am apreciat în mod deosebit. Și voi începe cu discurile unor tineri artiști.

Daniel Ciobanu și discul său de debut

M-am bucurat mult să văd că și alți membri ai juriului ICMA au apreciat discul de debut al pianistului  Daniel Ciobanu, cîștigător al premiului al II-lea și al premiului publicului la ediția din 2017 a concursului Arthur Rubinstein de la Tel Aviv, artist în rezidență al Filarmonicii bucureștene și unul dintre cei mai talentați tineri muzicieni cu carieră internațională pe care-i are România în momentul de față.

Pot spune fără ezitare că este un excepțional album de debut, apărut la casa germană Accentus pe 18 septembrie 2020. La 29 ani, era timpul pentru Daniel Ciobanu să înregistreze primul său disc; și acest lucru nu s-a întîmplat în timpuri normale, ci în această perioadă de pandemie – înregistrările au avut loc în mai 2020, iar Daniel a avut timp efectiv de pregătire doar 3 săptămîni, ceea ce mi se pare, de asemenea, ieșit din comun.

Daniel Ciobanu este un mare pianist, dar, cu acest album, el se dezvăluie ca un excepțional pianist; perioada de pandemie a adus maturitate, profunzime care s-au adăugat datelor superioare pe care le avea deja dinainte. Este prezentat uneori ca fiind nonconformist; nu l-aș defini astfel, mai curînd, un pianist foarte special, singular. Pentru că nu e un David Garrett al pianului – ci un pianist, în fapt, foarte serios, care impresionează prin impetuozitate, inventivitate și naturalețe.

Daniel Ciobanu a optat pentru un repertoriu mai rar cîntat pe discul său de debut: Sonata a VII-a de Prokofiev, Carillon nocturne de George Enescu, 6 preludii de Claude Debussy și Sonata Dante de Liszt, lucrări care presupun și o problematică (dar nu majoră) de înțelegere pentru publicul larg. Repertoriul ales reflectă experiența lui personală, dar și a noastră, a tuturor, în timpuri de pandemie: frică, explozie de sentimente, serenitate, acceptare. Totul este la superlativ în interpretarea lui Daniel Ciobanu care reușește una dintre cele mai întunecate și obsedante interpretări a sonatei de Prokofiev, una dintre sonatele de război ale compozitorului rus, și una dintre cele mai zguduitoare versiuni ale Sonatei Dante de Liszt.

E greu de descris în cuvinte experiența audiției acestui disc, așa că mai bine, vă recomand să-l ascultați, însoțit de un interviu cu pianistul, pe site-ul proiectului Radio România Muzical Discurile anului 2020. 

Kian Soltani și Dvorak

De asemenea nominalizat la premiile ICMA, este albumul semnat de violoncelistul austriac de origine iraniană Kian Soltani. Albumul său a apărut în 7 august 2020 la casa Deutsche Grammophon și este primul album concertant al muzicianului în vîrstă de 28 ani.

Din 2017, Kian Soltani înregistrează exclusiv pentru Deutsche Grammophon; au fost lansate un album de recital și trei albume cu muzică de cameră, pentru acestea din urmă, Soltani fiind partener de muzică de cameră, în diverse configurații, al lui Daniel Barenboim. Se poate spune că Soltani este o creație a lui Barenboim: a fost membru al West Eastern Divan Orchestra, ansamblu condus de Barenboim, alcătuit din muzicieni evrei și arabi. În 2015, a cîntat alături de această orchestră partitura solistică din Triplul concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră de Beethoven, iar succesul de atunci l-a propulsat imediat în atenția lumii internaționale.

Discul apărut în 2020 subliniază încă o dată de ce Barenboim a ales să-l susțină pe Kian Soltani – în primul rînd, pentru că este un violoncelist foarte talentat și cu o personalitate care-l impune printre alți interpreți. Pe acest disc regăsim celebrul Concert pentru violoncel și orchestră de Dvorak, cel mai cunoscut, îndrăgit și des abordat concert din literatura romantică, alături de alte piese de Dvorak, în transcripție pentru violoncel solo și ansamblu de 6 violoncele. Alături de Soltani: Capela de stat din Berlin, condusă de Daniel Barenboim și violonceliști din același ansamblu.

Îți trebuie curaj să debutezi pe un album concertant cu cel mai cîntat concert pentru violoncel al tuturor timpurilor. Kian Soltani a pariat… și a cîștigat. Pentru că, într-adevăr, merită să asculți versiunea lui: vibrantă, plină de emoție, o adevărată desfășurare de culoare și lumină, atît de potrivită în aceste timpuri. Evident, măiestria tehnică nici nu mai trebuie menționată: se desfășoară la un nivel care permite artistului să subordoneze complet tehnica actului artistic, așa cum fac, de altfel, toți marii interpreți.

Puteți asculta și discul lui Kian Soltani pe site-ul proiectului Discurile anului 2020. 

Ambele albume sînt disponibile pe platformele de streaming online.