Aflarea adevărului
Nu doar în România, anchetele parlamentare au început să dubleze într-o măsură tot mai mare anchetele judiciare. În care dintre ele să avem mai multă încredere?
Anchetele parlamentare au un singur avantaj: se dau la televizor și, vorba literaților, „ne mai rîdem și noi”. În rest, numai dezavantaje. Iar cei care tot arată ce se întîmplă peste Atlantic în mod cert se uită prea mult la filme americane și omit cîteva lucruri esențiale.
Spre deosebire de SUA, Constituția și legile noastre, precum și cîteva decizii ale Curții Constituționale lipsesc comisiile parlamentare de două instrumente cruciale pentru aflarea adevărului: forța citației și forța jurămîntului. Fără forța citației nu-i poți obliga să se prezinte la audieri pe toți cei care pot depune mărturie, iar fără forța jurămîntului nu ai nici o posibilitate să-i sancționezi pe cei care nu spun adevărul.
În plus, la comisiile parlamentare, raportul final și concluziile sale se adoptă prin vot politic, ceea ce nu doar că ne îndepărtează de adevăr, dar nu de puține ori îl și contrazic.
În schimb, în anchetele judiciare, există cel puțin teoretic toate instrumentele necesare aflării adevărului, ele se desfășoară sub principiul contradictorialității între părți și beneficiază, la final, de arbitrajul unei instanțe presupus imparțiale. Ce-i drept, anchetele judiciare nu se dau la televizor, sînt mult mai aride și mai morocănoase din acest punct de vedere.
Dar dacă scopul e aflarea adevărului și nu impresia artistică, atunci în mod evident aș paria oricînd pe anchetele judiciare în detrimentul celor parlamentare.
Liviu Avram este redactor-şef adjunct la Adevărul.
