Achiziţii publice şi date deschise: de la teorie la practică
De ceva vreme vorbim cu ceva mai multă încredere despre folosirea datelor deschise (open data) în administraţia publică. Publicarea seturilor de date publice în format deschis reprezintă deja un standard în ţările dezvoltate şi contribuie la creşterea transparenţei guvernării, la limitarea corupţiei şi la dezvoltare economică prin stimularea inovării. Anul trecut am notat cîteva progrese importante în România (inventariate de Andra Bucur), între care lansarea portalului naţional de date deschise (data.gov.ro), dar şi reticenţa faţă de asumarea politică şi integrarea noilor principii în activitatea tuturor structurilor guvernamentale. Avem în aceste zile prilejul să constatăm încă o dată dublul standard al guvernului, diferenţa uriaşă în teorie şi practică.
Anul acesta, România propune un nou plan naţional de acţiune în cadrul iniţiativei Open Government Partnership, principalul instrument internaţional pentru promovarea guvernării deschise. Ieri s-a încheiat perioada de dezbatere publică a primei versiuni a planului. Aşa cum aflăm chiar din document (unul în lucru, găsiţi aici un set extins de comentarii asupra lui), planul vizează angajamente legate de creşterea transparenţei, creşterea numărului de date deschise publicate, pregătirea resurselor umane şi promovarea conceptului de date deschise prin cît mai multe mijloace de comunicare. Unul dintre cele mai ambiţioase obiective este publicarea contractelor cu finanţare publică (open contracting). De asemenea, guvernul îşi propune creşterea calităţii şi numărului de date deschise publicate şi utilizarea inovatoare a acestora. Totul sună foarte frumos şi se apropie de interesele utilizatorilor, doar că aceste cuvinte nu par să fi ajuns şi la alte instituţii publice cu responsabilităţi în domeniu.
Dintre cele peste o sută de seturi de date publicate pe portalul guvernamental, cele despre achiziţii publice suscită cel mai mare interes, pentru că reutilizarea lor permite atingerea directă a obiectivelor de transparenţă menţionate. De altfel, la hackathonul cu date deschise organizat în luna februarie, o bună parte dintre cei peste 30 de participanţi voluntari au lucrat mult pentru curăţarea şi includerea în aplicaţii a acestor date. Au rezultat observaţii şi recomandări transmise instituţiilor publice şi aşteptam cu interes actualizarea datelor.
Astăzi nou înfiinţata (din ianuarie 2014) Agenţie pentru Agenda Digitală a României (AADR) a publicat anunţul de achiziţie a unui nou sistem informatic pentru gestiunea achiziţiilor publice, un proiect în valoare estimată de 27,1 milioane de lei. Noul sistem, botezat SICAP, este menit să înlocuiască actualul SEAP, lansat în 2007 şi rămas în urma progresului tehnologic. Iniţiativa este una bună, pentru că sînt cunoscute şi documentate problemele bătrînului SEAP. Însă din perspectiva datelor deschise surpriza este cît se poate de neplăcută: tînărul SICAP le ignoră.
Nu găsim nicăieri în caietul de sarcini cerinţa unui modul care să permită exportul datelor din SICAP către portalul de date deschise. Între beneficiarii SICAP nu se numără şi Cancelaria Primului Ministru, acolo de unde Departamentul de Servicii Online şi Design (DSOD) gestionează infrastructura şi politicile privind datele deschise. Pare că AADR nu a auzit sau nu vrea să ştie despre aceste lucruri; nu a remarcat nici măcar că, aşa cum scris în programul de guvernare, DSOD are, printre altele, rolul să monitorizezee implementarea proiectelor de e-Guvernare, Partneneriatul pentru Guvernare Deschisă (Open Government Partnership), strategia privind Agenda Digitală a Uniunii Europene, precum şi să sprijine instituţiile publice implicate. sînt chiar curios cum monitorizează DSOD implementarea SICAP.
Sigur că, la nevoie, datele pot fi preluate manual din SICAP şi publicate pe data.gov.ro, sau poate fi construit ulterior un modul în acest sens. Însă ambele variante implică resurse suplimentare şi experienţa ne arată că alocarea unor astfel de resurse pentru transparenţă este de obicei amînată pe termen nedefinit.
Este absurd să ai pe de o parte o strategie în domeniul datelor deschise, iar pe de altă parte să iniţiezi noi proiecte ce nu prevăd şi mecanisme de a respecta această strategie. Cazul de la AADR nu este singular, sînt şi alte ministere sau agenţii guvernamentale care au proiecte de informatizare ce ignoră strategii şi programe guvernamentale. Este însă un caz emblematic pentru că arată o disfuncţionalitate importantă de comunicare între două instituţii ce sînt obligate prin însăşi actele de înfiinţare să coopereze, iar din această cauză ratăm din nou oportunităţi bune de a atinge obiective importante deja asumate.
articol preluat de pe site-ul Fundaţiei pentru o Societate Deschisă
