A murit un ateu furios și de treabă. Și o dezbatere cu el despre Dumnezeu
S-a dus Christopher Hitchens. Intelectual angajat, editorialist influent, activist impredictibil dar cu argumente. De stînga în ținerețe, de dreapta la bătrînețe. Mereu incomod, mereu onest, mereu agresiv. A fascinat o lume. Am scris despre el în Dilema în 2008.
Vă recomand două articole despre el, portrete interesante ale unui om fascinant. Acesta din Prospect din 2008 și acesta din New Yorker din 2006.
Și vă mai recomand o dezbatere cu Tony Blair, în care fostul premier susține că religia este o forță a binelui în lume, iar Hitchens susține contrariul. Este virulent, are umor, este fermecător. Se întîmpla în noiembrie 2010, semnele bolii care l-a răpus acum erau deja vizibile. Publicul rîde, publicul cade pe gînduri, publicul urmărește cu fascinație doi oameni foarte inteligenți și foarte diferiți cum dezbat și se completează reciproc. Și la final votează covîrșitor cu Hitchens și împotriva religiei.
Faceți-vă timp, știu că sîntem cu toții ocupați. La dracu`, o dată moare Christopher Hitchens!
Lăsați puțin televizorul deoparte și urmăriți această oră și jumătate de discuții, veți rămîne cu ceva.
S-a dus. Să spun ”Dumnezeu să-l ierte”, l-ar enerva. Doar el a scris o carte care se numește ”God is not great”. S-ar enerva, zic, atît pentru că Dumnezeu nu exista pentru el, dar și pentru că dacă totuși ar exista, nu ar avea nevoie de iertarea Sa, a rămas mereu convins că a avut întotdeauna dreptate. ”Să-i fie țărîna ușoară” ar fi prea tradiționalist, cred că l-ar enerva și asta. Spun doar atît. Sînt convins că ateismul său agresiv, bravada sa împotriva lui Dumnezeu și mai ales împotriva oamenilor care se folosesc de Dumnezeu veneau dintr-o căutare continuă, a preferat să-și răspundă cu ”nu” pentru că misterul îl enerva. Că există sau nu Dumnezeu - Christopher Hitchens știe acum răspunsul.
(Cristian Ghinea)
