Dileme on-line

Nu a cîntat niciodată în România, deci prea puțini de aici îl cunosc pe Avi Avital, pe care-l consider unul dintre cei mai interesanți interpreți din muzica clasică ce strălucesc pe marile scene de astăzi.

Cu ce ne-am ales, aşadar, de pe urma luptei stupide între Ponta şi Băsescu? Cu distrugerea unei instituţii serioase, printre puţinele instituţii publice româneşti care au funcţionat la standarde europene. Căci între 2005-2012, ICR a fost egalul unor institute prestigioase (British Council, Institutul Francez, Institutul Goethe şi celelalte). Stau mărturie rezultatele obţinute şi aprecierile partenerilor străini.

Nu mă mai invitaţi să particip la „training”-uri şi festivităţi cooperatiste, trase la indigo după serbede modele globale. Învăţaţi să gîndiţi liber, neconvenţional, imprevizibil. Şi nu mai vorbiţi păsăreşte, cu epitete de lemn, terminate, toate, în „-ţională“. Limba română e mai bogată decît străveziul dvs. dicţionar de idei gata făcute.

În 27 aprilie se împlinesc 100 ani de la dispariția compozitorului Aleksandr Skriabin: nu mă iluzionez crezînd că sînt prea mulți cei care au auzit vreodată de Aleksandr Skriabin, deși el este unul dintre cei mai importanți și interesanți compozitori care au trăit la granița secolelor al XIX-lea și XX.

Nu ştiu dacă domnul Traian Băsescu are, la ora actuală, un sfătuitor cinstit şi inteligent. Pe de altă parte, nu ştiu dacă, avîndu-l, l-ar asculta. Dar sfătuitorul cu pricina ar trebui să-i spună apăsat că i-ar prinde bine să facă, măcar pentru şase luni, sau un an, un pas înapoi. Să se abţină. Să accepte o ieşire din scenă elegantă.

Am citit în ultima vreme cărţi şi articole despre efectele negative ale Internetului. Sunt unii care cred – şi au argumente solide – că Internetul “ne prosteşte”, ne face superficiali, ne dezvaţă să citim şi să reflectăm asupra celor citite. Alţii nu sunt atît de pesimişti. Dar foarte mulţi uită că, de fapt, tot televizorul rămîne marele duşman.

Ciudată hermeneutică în care trăim!

Învierea nu trebuie, din punctul meu de vedere, să oculteze, sau să atenueze, parcursul chinuitor care o precede. De aceea, deşi nu suspectez pe nimeni de rea credinţă, sau superficialitate, mă descopăr uşor iritat de supra-abundenţa de iepuraşi, floricele, păsărele, fundiţe, ouşoare de plastic plantate prin pieţe, briz-brizuri festive şi chermeze populare.

Ministrul Culturii, Ionuţ Vulpescu, e încă în funcţie. Asta e, în sine, o temă de breaking news, dacă ne uităm la ce s-a întîmplat în ultimii ani: predecesorii săi au fost schimbaţi după cîteva săptămîni sau cîteva luni. Deocamdată, a făcut cîteva lucruri bune, care au reparat ceea ce se stricase din 2012 încoace.