Cine a fost părintele André Scrima
Joi, 30 aprilie, la ora 19, librăria Humanitas de la Cișmigiu vă invită la cea de-a 21-a întîlnire Înapoi la argument cu Horia-Roman Patapievici. Invitații acestei ediții dedicate teologului André Scrima sînt Anca Manolescu și Andrei Pleșu. Tema întîlnirii: Cine a fost părintele André Scrima (1925-2000)?
Anca Manolescu și Andrei Pleșu au coordonat, au îngrijit și au prefațat de-a lungul timpului volumele apărute la editura Humanitas în seria de autor André Scrima, cuprinzînd textele aflate în “Fondul André Scrima” de la Colegiul Noua Europă din București.
“Cosmopolit şi totuşi român, călugăr şi totuşi om de lume, ortodox, dar cu o anumită aromă iezuită, Andrei Scrima recită îndelung din Djalal ed-din Rûmi şi din Rilke, din Emily Dickinson şi Ion Barbu, din Upanişade şi din Evanghelie. Se desfată de pitorescul unor rare şi vechi cuvinte neaoşe, dar vorbeşte cu un cochet accent franţuzesc. Invocă astrofizica, genetica modernă sau topologia ca pe nişte domenii la îndemînă, fredonează cîntece ruseşti şi îşi încheie conversaţiile telefonice cu o sintagmă arabă.” (Andrei Pleșu, prefață Timpul rugului aprins)
André (Andrei) Scrima (1925, Gheorghieni – 2000, Bucureşti). Monah, membru al grupului de la Antim („Rugul Aprins“), arhimandrit al Patriarhatului ecumenic de la Constantinopol, reprezentant al Patriarhului ecumenic Athenagoras la Conciliul Vatican II, membru şi organizator, din 1959, al comunităţii monastice de la Deir-el-Harf (Beirut, Liban). Studii, la Bucureşti, de filozofie, matematică şi teologie; între 1957 şi 1959, e doctorand la Benares, India, cu o teză despre The Ultimate, its Methodological and Epistemological Connotation According to Advaita-Vedanta. Profesor de filozofie şi de ştiinţe religioase la Universitatea dominicană Le Saul choir, Paris (1966–1968), şi la Universitatea franceză din Beirut (1968–1989). Membru fondator (1966) al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Religioase de la Bruxelles.
Volume publicate în România: Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual în tradiţia răsăriteană, cu o prefaţă de Andrei Pleşu, Humanitas, 1996, 2000, 2012; Comentariu la Evanghelia după Ioan (partea a doua), Humanitas, 2003; Despre isihasm, Humanitas, 2003; Teme ecumenice, Humanitas, 2004; Duhul Sfînt şi unitatea Bisericii. Jurnal de conciliu, cuvînt înainte de Olivier Clément, prefaţă de H.-R. Patapievici, Anastasia, 2004; O gîndire fără ţărmuri. Lucrările colocviului dedicat lui André Scrima, organizat de Colegiul Noua Europă – Institut de Studii Avansate şi de Institutul Ludwig Boltzmann pentru studiul problemelor religioase ale integrării europene (Bucureşti, 24 ianuarie 2004), Humanitas, 2005; Antropologia apofatică, Humanitas, 2005; Biserica liturgică, Humanitas, 2005; Comentariu integral la Evanghelia după Ioan, Humanitas, 2008; Ortodoxia şi încercarea comunismului, Humanitas, 2008; Experienţa spirituală şi limbajele ei, Humanitas, 2008, Funcția critică a credinței, Humanitas, 2011.
