Eu și cartea

Cîndva, am ascultat o voce

Mihaela MICHAILOV

Cititul e întîlnire. Și întîlnirea asta e uneori atît de tulburătoare încît iei din ea emoții care te sparg în mii de bucăți.

» Citește tot

Realitatea mod de folosire

Tata a lucrat în mină. Mina e un iad. Tata e acum şomer

Mihaela MICHAILOV

Ce documentăm nu e doar ce s-a întîmplat. E şi ce-ar fi putut să se întîmple. Sau ce n-avea cum să aibă loc. E posibilitate, previzibilitate, prezent palpabil şi postcotidian. E împlinirea şi eşecul unor vise. E reconstrucţia unor poveşti personale şi comunitare conflictuale, complementare, convergente, adevărate şi ficţionale.

» Citește tot

trei întrebări pentru

„Ai luat 10?“

Mihaela MICHAILOV

"Cred într-un teatru de reflecţie socială şi nu-mi aleg niciodată conjunctural temele şi subiectele. Aleg să documentez şi să cercetez teme care mă preocupă pentru că au un conţinut social şi politic despre care simt nevoia să vorbesc"

» Citește tot

trei întrebări pentru

Teatru de extracţie comunitară

Mihaela MICHAILOV

"Immigrants’ Theatre Project ne-a selectat – mie şi Verei Ion – piesele incluse în seria de spectacole-lectură care problematizează existenţa de graniţă a emigranţilor contemporari. Piesa mea, Familia Offline, are în centru o familie cu prelungiri în Spania: copiii trăiesc în absenţa părinţilor plecaţi la muncă şi devin propriii lor părinţi."

» Citește tot

Cu copiii nu-i de joacă

Ţară, ţară, vrem părinţi!

Mihaela MICHAILOV

În România, poveştile nu cresc odată cu cei care le ascultă. Rămîn îngheţate în timpul narativ clasic, decuplate de la realitatea imediată a vîrstelor în mişcare. Poveştile teatrului pentru copiii de azi sînt, în cea mai mare parte, poveştile copiilor de ieri.

» Citește tot

La marginea lumii

Mihaela MICHAILOV

Un festival cu o temă laxă are avantajul unei deschideri conceptuale extrem de generoase. După ce, timp de cîţiva ani, Festivalul Malta de la Poznan (Polonia) şi-a căutat o identitate structurantă, a recurs la construcţia tematică, prin care mai multe formule performative îşi găsesc un context specific de comunicare.

» Citește tot

Gusturile nu se discută - se învață

Educaţia gîndirii critice

Mihaela MICHAILOV

Teoriile şi practicile educaţiei prin artă sînt, în România, sub nivelul zero al dezbaterii. Într-un sistem care privilegiază încă surplusul de informaţii nefiltrate, nivelul de asimilare liniară, învăţarea împotriva greşelii fireşti şi gîndirea non-critică, educaţia prin artă nu reuşeşte să-şi creeze un spaţiu oportun de intervenţie.

» Citește tot

Selecţia de direcţie

Mihaela MICHAILOV

Orice selecţie este un act critic. O acţiune de curatoriat care are sau ar trebui să aibă la bază un program. O poziţionare în interiorul unui fenomen în mişcare. În cadrul Festivalului Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara, am optat pentru texte de teatru care expun problematici contemporane diferite.

» Citește tot

Ți-e frică?

Un cîine cît lumea

Mihaela MICHAILOV

Un cîine cît lumea  Era un cîine mare. Se-ncolăcea în jurul corpului meu mic, ca şi cum ar fi fost o sfoară cu mulţi colţi. Am scăpat sacoşa din mînă. Am început să plîng. Încet. Îmi era frică să nu-mi audă lacrimile. Îmi era frică să nu-l sperii. Aveam vreo şase ani.

» Citește tot

Teatrul sub comunism şi mai încoace

Micro-regimul discursului totalitar

Mihaela MICHAILOV

Critica e un act politic. E, astăzi, o acţiune publică de igienizare a societăţii sau de manipulare a ei. Cronica de teatru în perioada comunistă funcţiona pe două paliere de semnificare a realităţii teatrale. Era o cronică de înregimentare faţă de sistem sau o cronică de rezistenţă faţă de imperativele culturii oficiale.

» Citește tot