(15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889)

Cum s-a dus norocul nostru
Şi răsună tristă ora
Cînd la cînturi zic adio
Tuturora, tuturora.

Nişte frunze-ngălbenite
Le închid în negrul scrin,
Nici prin gîndu-mi n-or mai trece
Nici pe buze nu-mi mai vin.

Cum se poate să plec astfel
Fără gînd de-a mai veni?
Nici cenuşa noastră-n lume
Scumpo, nu s-o întîlni.

Unde-s nopţile iubite
De uitare şi noroc
Cînd lăsai braţelor mele
Mlădiosul tău mijloc.

Unde-i teiul cu-a sa umbră
Cu-a lui flori pîn` la pămînt?
Ce mai vis e viaţa asta?
Fericirea – ce cuvînt!

cca. 1876

Fotografie de Franz Duschek, 1878.

din volumul Eminescu - Versuri din manuscrise, ediţie de Ioana Bot şi Cătălin Cioabă, Editura Humanitas, 2016.

Citiţi aici despre soarta manuscriselor lui Eminescu.

Citiţi aici recenzia cărţii lui Lucian Boia, Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea şi desfacerea unui mit, Editura Humanitas, 2015.