Gura satului. Năstăsoaia, baba lu' Pirtică, "aia a lu' Gicu"
În satul cu opt case, oamenii se ştiu ca într-o familie. Muncesc cu ziua unii la alţii, se ceartă şi se împacă. Altcumva nu se poate, pentru că, vrînd-nevrînd, se întîlnesc în fiecare zi. Dar gura satului nu stă în loc nici măcar la Lindina, satul cu opt case. Există un singur cuplu de tineri: Simona, a lu' Popa şi Costel, al lui Hutupaşu. Simona e în clasa a IX-a, iar Costel nu face şcoală. Sînt împreună de ceva timp. "Aia a lu' Gicu" e una care umblă după bărbaţii femeilor din sat. Într-o noapte a venit acasă la Cristinuca şi îl îmbia pe tată-său să meargă la ea. "Era beată şi-l chema pe tata, da' el o înjura şi-o dat-o afară." Năstăsoaia şi cu bărbatul ei sînt scandalagiii satului. Îi vorbeşte lumea că-şi lasă cei nouă copii nemîncaţi şi pleacă de nebuni, beţi, peste dealuri. Se aude plînsetul copiilor nemîncaţi şi murdari peste tot cîmpul, noaptea. Baba lui Pirtică stă cu moşul ei în grajdul băiatului lor şi nu vrea să-şi facă casă, cu toate că bani s-ar găsi. Feciorul le e cel mai înstărit din Lindina. Are zeci de oi şi cai în bătătură. Dar mă-sa stă în mizerie şi coace vrăji la lampă. Şi pe fratele Cristinucăi l-a făcut cu farmece. "A venit într-o seară acasă, a căzut lat în pat şi-i spunea lu' mama că vede ceva alb pe masă. Dar pe noi nu ne vede. L-a dus mama la Rădeni la o femeie la descîntat şi a zis aia: ŤDacă nu-l aduceai ca acu', îţi era mort pe masă baietu'»." Pe toţi, nu-i delimitează vreun gard şi au aceeaşi sursă de apă, fîntîna din mijlocul cîmpului. La biserică merg în satul cel mai apropiat, Rădeni. La nici 1 kilometru de Lindina, în Rădeni, oamenii nu stau la candelă pentru că au electricitate. Nu-i desparte decît un deal.
