Cursă forţată: România-Italia

Publicat în Dilema Veche nr. 87 din 15 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Am plecat în Italia din cauza cumnatului meu. Tot din cauza lui m-am întors" - povesteşte Dora, o femeie de 32 de ani dintr-un sat din Vrancea. Au lăsat în România ce n-au vîndut pentru viză: gospodăria, maşina şi doi copii. Au plecat la muncă în Italia. "Sora mea şi soţul ei erau stabiliţi acolo de şapte ani. De vreo doi ani, cumnatu-meu se ţinea de capul nostru să ne ducem şi noi. N-am vrut să aud de asta pînă într-o zi. Au venit în ţară să vîndă apartamentul din Focşani. Au cumpărat unul în Bucureşti. Schimbaseră şi maşina. Asta era una scumpă. Mi-am închipuit că trebuie să fie bine în Italia." Dora are doi copii. În '90 au dat-o afară de la Fabrica de Confecţii din Focşani. De-atunci nu şi-a mai găsit loc de muncă şi s-au mutat la ţară. Soţul, Nicu, este şofer şi doar el mai aducea bani în casă. Primul băiat, Florin, s-a născut după ce ea a rămas fără serviciu. Cînd au plecat în Italia, Florin avea 12 ani. El şi fratele lui au rămas la bunici. "Cînd am primit viza de Italia, nu mă mai interesa nimic. Uitasem şi de copii. Nu fusesem niciodată mai departe de Bucureşti. Trebuia să ne urcăm în autocar la Bucureşti şi să ne dăm jos la Cortissima. Acolo ne aşteptau sora mea şi cumnatul. Am locuit la ei o lună de zile. Timp în care urma să ne găsească de lucru. Au fost singurele zile în care mi-a plăcut în Italia. Cumnatul meu era şeful unei echipe de zidari. Primea 150 de euro pe zi. Dar pleca la muncă la 6 dimineaţa şi se întorcea la 8 seara. Mie îmi găsise soră-mea de lucru la o babă. Îi făceam curăţenie." "Mă obişnuisem să şi vorbesc în italiană - continuă Dora povestea - şi nici nu-mi era dor de copii, că mă jucam cu fetiţa soră-mii. Strînsesem aproape 1.000 de euro. Atunci am sunat în România şi le-am spus bătrînilor să vîndă maşina să aibă bani pentru băieţi. Voiam să ne facem un rost acolo, să nu ne mai întoarcem în ţară." Şi atunci s-au certat. "În seara aia cumnatu-meu s-a întors acasă, a venit direct la mine şi mi-a zis: ŤFaci bagajele acum şi mîine plecaţi în România!» Am început să plîng. El şi-a luat cheile de la maşină şi a plecat. Din uşă i-a zis soră-mii: ŤDacă mîine îi mai găsesc aici, chem carabinierii!». Nicu mi-a spus că îl punea să facă cea mai grea muncă de pe şantier. Şi nu-i vorbea decît în italiană. Cred că îi era ruşine să mai vorbească româneşte în faţa muncitorilor. Toată noaptea m-am rugat de un singur lucru: ca bătrînii să nu fi vîndut maşina de-acasă. Dimineaţa, soră-mea ne-a luat bagajele şi ne-a spus că nu putem pleca în România cu 1.000 de euro. Acasă vîndusem aproape tot pentru viză. Ne-a găsit gazdă într-o casă cu vreo 20 de camere, toate închiriate românilor. Am nimerit lîngă doi moldoveni. Toată noaptea beau, cîntau, beau. Am mai stat o lună la gazda aia. Într-o seară a sunat cumnatu-meu: ŤNu aţi plecat? Trimit carabinierii la voi!» Toată noaptea am visat militari. Spărgeau uşa şi se făcea că ne înhaţă şi ne aruncă în puşcărie. Ne-am mutat a doua zi în zori. Şi tot aşa, cam la o lună, ne găsea cumnatu-meu, suna şi... Îmi era frică să ies din casă. La magazin mă duceam numai pe înserat sau dimineaţa devreme, cînd nu era multă lume pe stradă. Am rezistat aşa aproape un an de zile. Am economisit cu greu aproape 4.000 de euro. Ne mutam mereu şi plăteam chirie aproape 700 de euro. Aşteptam să se termine luna iulie, să ne luăm banii şi să ne întoarcem în ţară. Într-o seară, tîrziu, a venit soră-mea. Plînsese. S-a aşezat pe pat şi ne-a spus: ŤMîine trebuie să vă întoarceţi în România. Nu mai aşteptaţi să se încheie luna. Mîine dimineaţă vă duc în tîrgul de vechituri să cumpăraţi una-alta şi după-amiază mergem la autogară!». Era un tîrg, ca un bîlci, unde găseai de toate: haine, mobilă, televizoare, la mîna a doua. Am cumpărat haine pentru noi şi pentru băieţi şi un televizor pe care mi l-au oprit la vamă în România. N-am avut timp să iau un pachet de cafea din magazin. Seara am plecat. Cînd am ajuns la graniţă, am zis: de-aici carabinierii nu mai au ce să-mi facă!" Dora şi Nicu şi-au cumpărat maşină, tot Dacia, dar mai nouă. Şi-au mai luat 5 hectare de pămînt, un aragaz şi un frigider. Băiatul cel mare are acum 14 ani şi se ţine de capul Dorei să-l înveţe italiană. Femeia îl dojeneşte uşor: "Să n-aud! Înveţi mai tîrziu, la şcoală, dacă vrei!".

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?