Cu ochii-n 3,14

NU, DOMNULE,
NICI ROCHIILE NEGRE
CU SPUMĂ DE MEMORIE,
NICI TRISTEȚEA VINDECĂTOARE,
NICI GÎNDUL SĂ LAȘI
PERSONALITĂȚILE NERECICLATE
NU MAI SÎNT CE-AU FOST 

● Pe o terasă din apropierea Gării de Nord, doi ­domni în etate încearcă să articuleze supărări: „Nu, domnule, ascultă la mine. E supărată pe dumneaei, de asta a plecat, nu e supărată pe mine. Și cînd va pricepe și ea asta, se va întoarce“. Celălalt aprobă și trîntește pe masă paharul gol: „Pe ea e supărată. Precis se-ntoarce. Mai luăm un rînd? Că ea precis se-ntoarce“. (A. Z.)

● Săptămîna trecută, după ce o maimuță s-a plimbat prin sectorul 5, fiind prinsă ulterior de către jandarmi în podul unei locuințe, a fost făcută o percheziție acasă la Nuțu Cămătaru. Aici au fost găsiți doi macaci, doi lemuri și o cămilă. Nici mafioții nu mai sînt ce-au fost, în 2013 au fost găsiți pe proprietatea familiei Cămătaru patru lei și doi urși. (A. M. S.)

● Din „agenda“ publicului de festival: am intrat într-un Boutique (din zonă), chiar așa numit încă de pe firmă, chitită să-mi cumpăr ceva din oferta rafinată: „Nu mai avem…“ Acest „mai“ mi-a atras atenția, așa că am insistat, nu eram, totuși, într-un loc cu de-ale gurii. „Știți, cu festivalul ăsta, s-au vîndut foarte bine rochiile negre, am avut cerere mai mare ca de obicei…“ Uau! Așadar și cultura aduce beneficii bănești, imediate, nu doar consumă. Căci beneficiile de minte și suflet nu par să conteze. Și pentru că sîntem la detalii de eleganță, un pont: știți care a fost cea mai frumoasă rochie în (nu din) festival? Alexandra Silocea. De gustibus… (R. M.)

● Anunțuri pe Internet la capitolul încălțăminte de damă: „Papuci damă Marco Tozzi model decorativ slip-on din piele. Branțul cu spumă de memorie Feel Me asigură un confort mare purtătorului pe ziua întreagă“ sau „papuci damă Tamaris model trendy slip-on. Talpă interioară confecționată cu tehnologia TouchIt, adică este moale și asigură un mers foarte confortabil“ sau „papuci dama Rieker model trendy slip-on și cu scai. Model cu tehnologie Antistress“. Cu alte cuvinte, pare că nu mai există papuci de damă netehnologizați. Aviz bărbaților aflați sub papuc. (A. M.)

● Primarul unui mic oraș din vestul Franței a decretat în mod oficial obligația pentru cetățenii săi „de a fi bucuroși“ pentru o săptămînă în octombrie, interzicînd muzica tristă și cărțile care se termină rău. Totul cu ocazia unui festival local, care are loc în comuna Essarts-en-Bocage. Căci cine ar putea eradica, cu adevărat, tristețea? (A. M. S.)

● Revin după o săptămînă de pauză de la Facebook, deschid aplicația și citesc postarea unui necunoscut: ambii părinți implicați într-un grav accident, e nevoie să se doneze sînge, ce și unde trebuie etc. Problemă concretă, solicitare concretă de ajutor. Primul comentariu vine de la o doamnă: „Trimit acum spre tine niște putere vindecătoare“. Atîta cinism și ironie macabră parcă n-am întîlnit nici la rușii citiți în adolescență, nici în parodiile după proaste filme de groază. (A. Z.)

● Peste 22 de ani va fi inaugurat un hotel spațial pe Stația Aurora. O noapte de cazare va costa 9 milioane și jumătate de dolari, de persoană. Mă întreb, totuși, ce faci dacă, odată ajuns acolo, nu-ți convine ceva, camera sau serviciul sau panorama. Bănuiesc că va fi destul de greu să faci scandal, apoi să te sui ofuscat înapoi în rachetă și să te întorci acasă cu gîndul să lași un comentariu acid pe TripAdvisor. (S. G.)

● În Germania, o cercetare recentă arată că marea majoritate a părinţilor sînt nemulţumiţi de programele şcolare. Curricula e prea stufoasă, orarul e prea încărcat, şcoala pune accent pe note în loc să urmărească personalităţile diferite ale elevilor etc. – iată cîteva dintre reproşuri. Un specialist în educaţie, intervievat de Die Welt, recunoaşte că „90% din materia predată poate fi lăsată deoparte“. E puţin probabil că se va merge atît de departe. În Germania, reformele în educaţie se petrec lent, temeinic şi durabil. Motiv pentru care sistemele de educaţie germane rămîn atît de performante, indiferent de percepţii. (M. M.)

● În lume se produc un milion de sticle de plastic per minut. 91% rămîn nereciclate. O sticlă de plastic se biodegradează în 400 de ani. (M. C.) 

SCRIE CEVA ACOLO
ȘI DESPRE CATEGORIILE
DE VÎRSTĂ MIJLOCIE
CU STRĂMOȘ CAM VAG?

● Un domn cu părul alb și cu un plic mare de la Sanador în brațe o întreabă pe fata tînără și drăguță de lîngă el, care se tot uită în telefon: „Scrie ceva acolo și despre burta mea care mă doare?“. (I. P.)

● Și tot din „agenda“ publicului de festival: Tudor Chirilă are perfectă dreptate, prin scumpirea aberantă a biletelor la festival, a fost schimbat ADN-ul publicului de festival. Spun „aberante“ pentru că nu s-a bătut un cui în scaunele schiloade din Sala Palatului, cît despre mocheta ponosită de la Ateneu, nu cred că voi avea șansa s-o văd schimbîndu-se la față. Și încă ceva: la alt tip de module (cele de la prînz), s-a adus cu japca un public de pripas, prin răspîndirea de invitații, neinstruit minimal cu privire la ce tip de eveniment cultural va avea privilegiul să asiste. Drept care s-a manifestat „atipic“… ca să nu detaliez. Apropo: știți cît a costat coșul de festival, incluzînd aici doar două module: Mari orchestre și Concertele de la miezul nopții? 4.500 de lei. N-am adăugat taxiurile. Nu mă încumet să număr cîte ouă s-ar fi putut cumpăra cu acești bani, dar pot să depun mărturie că m-am săturat de răbdări prăjite… (R. M.)

● La Universitate, un domn plinuț, de vîrstă mijlocie, cu tricou negru însemnat POMPIERI, se învîrtea confuz pe sub schele. În mîna stîngă purta un telefon roșu cu disc, puțin prăfuit. În dreapta ținea un smartphone, la care și vorbea. (C. Ș.)

● O specie de pasăre nezburătoare crezută dispărută definitiv acum o sută de mii de ani a reapărut pe atolul Aldabra din Oceanul Indian. Acest fenomen extrem de rar se numeşte evoluţie iterativă, adică evoluţia repetată a unei specii din acelaşi strămoş în perioade diferite din istorie. Numele speciei păsării înviate din morţi: Megacrex Inepta. (M. C.)

● Scris cu litere mari pe spatele unei mașini, anunțul „Căutăm MERCANTIZORI“ mă pune pe gînduri fiind­că e cam vag. Ce fel de mercantizori: semicupați, îngustativi, combinaștri? Mercantizori cu bramburine defluxate, cu netoglu bazinat, cu supramîlc în portofoliu? Mercantizori pentru condubitare, pentru decliterație sau pentru anagnust? Se ia în calcul experiența de brob și de pîndaș? Iar dacă da, unde ar trebui mercantizorul să dezburce? Fiți mai expliciți. (D. S.)

Foto: E. Farkas, Ș. Georgescu