Cum de alte orașe europene au arbori bătrîni și noi nu? – interviu cu Diana CULESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 791 din 18-24 aprilie 2019
Cum de alte orașe europene au arbori bătrîni și noi nu? – interviu cu Diana CULESCU jpeg

În 2011, Cadastrul Verde număra 2,1 milioane de arbori în București, prea puțini raportat la numărul de locuitori și la normele privind calitatea aerului. Între timp, mulți au fost puși la pămînt fie de intemperii, fie din lipsă de îngrijiri, și nu există încă vreun raport referitor la starea de sănătate a copacilor. Care e, așadar, situația reală a arborilor din capitală, atît a celor tineri, cît și a celor vîrstnici? Am discutat despre ei cu Diana Culescu, președintele Asociației Peisagiștilor din România.

Care e în prezent starea arborilor din București?

Mulți dintre ei nu se simt bine. Arborii seculari, de pildă, nu sînt nici măcar identificați la scară largă, nu are nimeni cartați copacii din București. Există o listă a arborilor ocrotiți, pe care se presupune că ar fi întocmit-o Academia Română, însă cînd au fost întrebați oficial dacă ei au făcut lista și ce presupune aceasta, n-au răspuns. E un mister ce implică acea ocrotire. Iar pe lista respectivă există unele plante protejate doar pentru că e specia protejată, nu arborele în sine, ceea ce nu e în regulă.

Nici nu prea se înțelege cum trebuie îngrijiți arborii. După ce ai instalat un arbore tînăr în spațiul public, de exemplu, el nu are cum să aibă înălțimea corespunzătoare. Ca să treacă autobuzele, el ar trebuit să aibă coroana la 4 metri. Asta înseamnă că trebuie să îi formezi coroana pe măsură ce crește, să îi dai jos primele ramuri, treptat, pînă urcă unde ai tu nevoie.

Apoi, arborii nu se udă ca mușcatele, ci au o normă de udare, adică pe zona unde au rădăcinile, pămîntul trebuie să se îmbibe cu apă pe o perioadă mai lungă de timp, se udă o dată pentru o lună sau pentru trei luni. Asta însă nu prea se întîmplă în București, sau se face incorect. Există instalat un sistem de picurare care ar trebui să ducă apa la rădăcini, doar că el trebuie tăiat la baza pămîntului și pus un capac deasupra, să nu îl vadă lumea.

Unii arbori au probleme la bază, astfel încît degeaba le tai coroana. Pentru că administrația orașului nu are grijă de ei, de multe ori, arborii de aliniament, de pe bulevarde, sînt loviți, iar acolo unde s-a luat coaja, începe să putrezească și copacul nu mai are sprijin. Se mai întîmplă asta și pentru că staționează apa la baza lor. Numai că astfel de arbori ar trebui eliminați cu totul, degeaba le tăiem coroana, căci ei vor produce în continuare pagube. Iar tăierea în coroană de regulă destabilizează arborele – el e obișnuit cu anumiți curenți de aer, iar cînd e tăiat altfel, reacționează și el altfel.

Amor platanic? Ei bine, nu

Ce specii predomină în București?

Nu avem criterii de utilizare a unor specii anume. De exemplu, noi încă folosim în aliniamente, pe bulevarde, tei, despre care se știe în toată Europa că au probleme de la sărurile folosite iarna la deszăpezire, aceasta e specia care suferă cel mai mult. Istoric, la sfîrșit de secol XIX și început de secol XX, Bucureștiul a avut, o tradiție de plantat tei, mai ales în nordul capitalei. Ei ar trebui însă puși mai degrabă în parcuri.

În prezent se plantează foarte des platan. Din păcate, ce nu se înțelege e că, cu cît favorizezi o specie, cu atît favorizezi și bolile și dăunătorii asociați. Platanul are foarte multe probleme – tigrul-platanului e un exemplu (o căpușă), mai apare și cancerul-platanului, la fel și o insectă din Coreea –, iar acestea se pot muta și la alte specii. Iar noi îi plantăm în continuare, asta în vreme ce în Europa au fost reduse peste tot populațiile de platani. Pepinierele din străinătate s-au trezit cu multe exemplare de platan pe care nu le mai lua nimeni, dar le-au cumpărat administrațiile din România.

În acest caz, ce s-ar putea planta în locul platanilor?

Printre cei mai rezistenți arbori la toate tipurile de poluare sînt frasinul și stejarul roșu, plantat des în nordul Bucureștiului. Ar trebui să se planteze cu precădere specii autohtone, specii foarte rezistente, care suportă și multă ploaie, și perioade cu secetă. Plantele aduse din alte părți suferă foarte tare la gerul din București. Din păcate, în România nu se produce necesarul pentru a fi plantat în spațiul public (nu pot fi plantați puieți, ca la împăduriri). Nu ai de unde lua, de pildă, 800 de tei dacă vrei să refaci întreg aliniamentul de pe bulevardul Kiseleff, nu există fizic suficienți copaci în pepiniere. Asta înseamnă că trebuie aduse exemplare din afară, doar că acestea sînt în altă zonă de temperatură, iar acei arbori, odată aduși aici, suferă deja un șoc.

Știu că există eforturi de a consilia Primăria în privința îngrijirii arborilor din capitală.

Cu Primăria București, am făcut un Regulament pentru amenajarea spațiilor verzi existente – este Hotărîrea 128/2016 a Municipiului București, adoptată, dar care nu se aplică, pentru că primăriile și ADP-urile spun că nu se descurcă. Noi am vrut să facem sesiuni de informare, avem și o schemă de aplicare la finalul regulamentului, iar la vremea respectivă Primăria a dorit să facem un parteneriat de lungă durată. Ei au înțeles însă prin „Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară contribuie“ faptul că USAMV vine cu mulți bani în această colaborare, iar aici s-a rupt filmul, nimeni n-a mai făcut nimic de doi ani.

Cui i-e frică de copaci?

Recent, de pe bulevardul Iuliu Maniu au fost scoși sute de arbori, primarul Gabriel Mutu declarînd că aceștia vor fi mutați în Crângași, iar în locul lor vor fi plantați alții. Ce șanse au acești copaci să-și revină?

Din cîte am observat, copacii nu au fost scoși cu rădăcina în balot – sistemul radicular trebuia pregătit dinainte de mutare și nu pare să se fi întîmplat asta. O altă problemă e că ei erau deja înfloriți, deci multe din resursele lor au fost deja duse spre acest proces și acum au rămas cu puțină energie pentru a-și reveni. Așa încît părerea mea e că nu se vor prinde neapărat, cu toate că fac parte dintr-o specie rezistentă.

Ce se întîmplă cu toaletările?

Împotriva copacilor așa-zis în vîrstă – care sînt, de fapt, doar degradați, debilitați – s-a pornit de fapt așa-zisa toaletare. Chiar dacă ei necesită tăieri, nu acestea sînt tăierile de care au ei nevoie. Foarte mulți dintre ei pot fi recuperați, dar de multe ori tolaetarea nu îi ajută. Arborii agresați tind să facă cît mai mulți lujeri ca să supraviețuiască, și atunci li se îndesește coroana, opun mai multă rezistență la vînt și se pot rupe.

Acești arbori mai pot trăi multă vreme așa, sau poate veni o ploaie de gheață care să-i termine de tot. De regulă însă, pierderea lor nu e determinată de bătrînețe, ci de faptul că noi nu știm ce să facem cu ei, cum să-i îngrijim. Fiecare furtună dă apă la moară administrației să „toaleteze“ și mai mult, doar că întotdeauna taie arbori sănătoși. E periculos să intervii asupra arborilor bolnavi, mai ales cu personal nespecializat. Și atunci îi lași acolo, și cînd ei vor cădea, lumea va intra în panică și va cere să fie tăiați tot felul de arbori sănătoși. Oare cei care au „toaletat“ arborii după ploaia de gheață de iarna asta au anunțat la Primărie care arbori sînt bolnavi și trebuie dați jos?

Cetățenii pot face ceva în această privință?

Oamenii obișnuiți nu-și pot da seama de pericol decît informîndu-se, avînd acces la date specializate. Deci problemele trebuie sesizate de firmele care se presupune că au specialiști, nu de publicul larg.

Atunci care ar fi soluțiile?

În primul rînd, cel mai important aspect ca să se întîmple ceva este voința politică. Dacă există voință, se găsesc o sumedenie de specialiști, instrumente sînt o grămadă, la fel și bani pentru București.

Sînt foarte mulți arbori cu probleme în capitală. Dacă scopul tău e să tai toți arborii din capitală ca să ne pui pe noi în siguranță, n-o să poți tăia atît de repede pînă la următoarea furtună sau ploaie de gheață. Mai eficient ar fi să pui niște oameni – care se pricep – să se uite la arbori, și întîi îi dai jos pe cei care sînt un mare pericol acum, apoi te îngrijești și de ceilalți, cu risc mai scăzut. A te uita la arbore e mult mai rapid decît a aduce mașini, alpiniști, drujbe.

Ați văzut ce poluare e acum în capitală? Mai aud, de exemplu, primari, viceprimari care spun că în loc să chinuim arborii, mai bine punem populația în siguranță și tăiem toți copacii. Dar te duci la Paris, la Berlin, la Londra, unde au copaci mulți. Îți place acolo. Ce se întîmplă de ei au arbori bătrîni și noi nu? Care e diferența între ei și noi? Căci ei n-au tăiat toți arborii ca să pună lumea în siguranță. Sînt două posibilități: ori au grijă de arborii lor, ori ei au avut noroc și noi nu.

a consemnat Cristina ȘTEFAN

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.