Ziua cînd la un raliu nu s-a mai auzit „vrum, vrum”...
Prima mașină electrică s-a „dat” la București, la Super Rally, pe final de toamnă ruginie. Caii trăsurilor de acum 100 de ani au venit, și ei, pe Kiseleff, dar au dormit, cuminți, cîte 612 la un loc, sub capota unei bijuterii STARD / Ferratum.
Locul ales era La Șosea. Aici începuse totul în sportul bucureștean. Cu un secol și mai bine înainte, se dăduse, prin preajmă, primul match de foot-ball (da, nu rîdeți, așa era expresia, se „dădea” un joc), întîia întîlnire de rugby și primele curse automobilistice. Tot aici, la Rond, întorseseră și nebunii ce înghițiseră 200 de kilometri la Maratonul din 1896, București – Pitești și retur. Așa că era firesc ca pe Kiseleff, numele băiatului cu „Regulamentul Organic”, să se mai consemneze o premieră, în toamna lui 2019.
Dis-de-dimineață pilotul bolidului s-a trezit înaintea ceasului. Îl pusese la 07.00, la 06.20 făcuse ochi. Nițică tensiune, deși se „dăduse” (iarăși același verb, dar cu alte conotații, ceva mai moderne!) în zeci de curse, la zeci de raliuri. Acum, însă, era altceva. Prima mașină sută la sută electrică urma să alerge pe bucata dintre Arcul de Triumf și Casa Presei Libere. Cine era „fata”? Și de unde venea „ea”?
Cei de la STARD Austria meșteriseră o bomboană: Ford Fiesta electRX, toată electrică. „Bomboană” am scris? Da, asta la exterior. La interior, o „bestie”, în limbajul pasionaților de automobilism: trei motoare, sistem de propulsie EV #REVelution, putere de 612 CP, 4WD. Partenerii de la Ferratum, susținători ai motorsportului, erau încîntați să alerge pe domeniul sustenabilității, așa că apăruse această provocare: o mașină electrică participantă la un raliu pe șosea, în mijlocul unui oraș.
Cristina Neagu, Teslovan, Adina Buzatu, „Titi” Aur, Iuliana Luciu
Locația? București. Data? 26 octombrie, dis de dimineață! Pentru? A patra etapă de Campionat Național de Super Rally. „Timp frumos, vreme propice pentru curse, spectatori, cu mic, cu mare”, cum ar fi scris vechii cronicari din Gazeta sporturilor.
Dani Oțil, pilotul, a ajuns deveme la standul... STARD. Cum, cine? Băiatul de la Neatza? Da, cel „fiert” pe sporturile cu motor, cîștigător la Mangalia, cu cîteva luni în urmă. Pe grilă, nume grele: Adrian Teslovan, Vlad Cosma, „Titi” Aur, Mihai Leu, Tavi Ciovică, Cristian Timișcă. Uite-o și pe Cristina Neagu, „Messi de pe semicerc” dacă ar fi să-l rugăm pe Iliuță Dobre să-i facă o descriere. A venit și Iuliana Luciu, cu combinezon cu tot, semn că va sta în dreapta unui bolid, și Adina Buzatu, și Flick, maestrul rimelor, și Răzvan Popescu.
Soarele-i de două suliți pe cer cînd se pleacă-n recunoaștere. Manfred Stohl supervizează totul. Stop! Da, fostul mare pilot, campion mondial de raliuri în 2000, actualmente președintele Stohl Group. „Electrica” curge frumos. „Pleacă atît de repde de sub mine, că am impresia că nu mă mai opresc”, spune Dani. Oamenii din echipă verifică GoPro-urile de pe mașină. Sîntem în 2019, nu? Totul se vede live...
Lumea se adună ca la urs să admire bijuteria. „Țiparii” de sub capotă sînt controlați pe laptop, mașina e ascultată, la stetoscop, după fiecare cursă. „Nu facem zgomot, dar, mai ales, nu poluăm!”, spune Dani. „Stați puțin!”, o să contraatacați. „Păi la raliu nu se face vrum, vrum, nu se scoate fum, nu se ard gumele, nu se lasă urme pe asfalt?” N-apuci să-ntrebi de două ori, că ai și găsit un „client”. Sorin Ene nu se lasă rugat de două ori. Bagă un cameraman în mijloc, prinde a se roti cu bolidul în jurul său. Pneurile-s ascultătoare, scot un fum roșu, o frumusețe pe care o vezi doar pe youtube, la cursele cu ștaif din întreaga lume.
Dronele nu-s bune numai la nunți
Dani scoate timpi buni. Mihai Leu trage tare, Cosma, campionul en-titre, la fel. Costel Cășuneanu nu se lasă. Sînt copii, mulți. Se saltă dronele. „Vezi, astea nu-s bune numai la nunți”, glumește careva. Accelerație, frînă, din nou accelerație. 05, 04, 03, 02, 01, START! Apa Herăstrăului tremură, mătușile scuipă-n sîn. Locul cailor și al trăsurilor de acum un secol e luat tot de cai, dar unii pitiți sub capotă. Miroase a ferodou, a plăcuțe de frînă. Se aleargă, deja, de cinci-șase ore, dar nimeni nu e obosit. 41 de nebuni frumoși, 41 de piloți.
Se intră în faza finală. Vlad Cosma termină primul. Costel Cășuneanu prinde „argintul”, iar Bogdan Marișca, ultima treaptă. „Dănuțe, ești supărat?” „Nu, nici vorbă. Ieri ne-am găsit prima dată, eu și mașina, așa că e clar că trebuie să mai conviețuim”, spune omul de televiziune. Apoi trage cu coada ochiului la „bombonica” pe care mecanicii (printre care sînt și doi specialiști români) o descalță de gume: „Mi-ar plăcea să mă dau cu ea toate zilele, dacă aș putea”. Accentuează „toate zilele”, pentru că la doi pași e Jorma Jokela, fondatorul și CEO al grupului finlandez „Ferratum”...” Mi-a plăcut mult aici! Vreme senzațională, mașina a curs frumos, spectatori. Ce să-ți mai trebuiască?” Microfonul ajunge și în fața lui Manfred Stohl. „Manfred, păi nu ai promis că te dai și tu?” Austriacul își lovește mîna de frunte, ceva de genul: „Doamne, cînd a trecut timpul?” Între două verificări ale bolidului și două vorbe cu Dani, clipele s-au scurs extrem de repede. Deci rămîne promisiunea că ne vedem altădată, cu cască, cu mănuși, în combinezon...Soarele dă și el să plece la culcare, bucuros că i-a plăcut ceea ce a văzut...
În română e: „Cînd e cursa stradală următoare?” Dar cum se spune asta în austriacă și-n finlandeză?
Ziua cînd la un raliu nu s-a mai auzit „vrum, vrum”...
Prima mașină electrică s-a „dat” la București, la Super Rally, pe final de toamnă ruginie. Caii trăsurilor de acum 100 de ani au venit, și ei, pe Kiseleff, dar au dormit, cuminți, cîte 612 la un loc, sub capota unei bijuterii STARD / Ferratum.
Locul ales era La Șosea. Aici începuse totul în sportul bucureștean. Cu un secol și mai bine înainte, se dăduse, prin preajmă, primul match de foot-ball (da, nu rîdeți, așa era expresia, se „dădea” un joc), întîia întîlnire de rugby și primele curse automobilistice. Tot aici, la Rond, întorseseră și nebunii ce înghițiseră 200 de kilometri la Maratonul din 1896, București – Pitești și retur. Așa că era firesc ca pe Kiseleff, numele băiatului cu „Regulamentul Organic”, să se mai consemneze o premieră, în toamna lui 2019.
Dis-de-dimineață pilotul bolidului s-a trezit înaintea ceasului. Îl pusese la 07.00, la 06.20 făcuse ochi. Nițică tensiune, deși se „dăduse” (iarăși același verb, dar cu alte conotații, ceva mai moderne!) în zeci de curse, la zeci de raliuri. Acum, însă, era altceva. Prima mașină sută la sută electrică urma să alerge pe bucata dintre Arcul de Triumf și Casa Presei Libere. Cine era „fata”? Și de unde venea „ea”?
Cei de la STARD Austria meșteriseră o bomboană: Ford Fiesta electRX, toată electrică. „Bomboană” am scris? Da, asta la exterior. La interior, o „bestie”, în limbajul pasionaților de automobilism: trei motoare, sistem de propulsie EV #REVelution, putere de 612 CP, 4WD. Partenerii de la Ferratum, susținători ai motorsportului, erau încîntați să alerge pe domeniul sustenabilității, așa că apăruse această provocare: o mașină electrică participantă la un raliu pe șosea, în mijlocul unui oraș.
Cristina Neagu, Teslovan, Adina Buzatu, „Titi” Aur, Iuliana Luciu
Locația? București. Data? 26 octombrie, dis de dimineață! Pentru? A patra etapă de Campionat Național de Super Rally. „Timp frumos, vreme propice pentru curse, spectatori, cu mic, cu mare”, cum ar fi scris vechii cronicari din Gazeta sporturilor.
Dani Oțil, pilotul, a ajuns deveme la standul... STARD. Cum, cine? Băiatul de la Neatza? Da, cel „fiert” pe sporturile cu motor, cîștigător la Mangalia, cu cîteva luni în urmă. Pe grilă, nume grele: Adrian Teslovan, Vlad Cosma, „Titi” Aur, Mihai Leu, Tavi Ciovică, Cristian Timișcă. Uite-o și pe Cristina Neagu, „Messi de pe semicerc” dacă ar fi să-l rugăm pe Iliuță Dobre să-i facă o descriere. A venit și Iuliana Luciu, cu combinezon cu tot, semn că va sta în dreapta unui bolid, și Adina Buzatu, și Flick, maestrul rimelor, și Răzvan Popescu.
Soarele-i de două suliți pe cer cînd se pleacă-n recunoaștere. Manfred Stohl supervizează totul. Stop! Da, fostul mare pilot, campion mondial de raliuri în 2000, actualmente președintele Stohl Group. „Electrica” curge frumos. „Pleacă atît de repde de sub mine, că am impresia că nu mă mai opresc”, spune Dani. Oamenii din echipă verifică GoPro-urile de pe mașină. Sîntem în 2019, nu? Totul se vede live...
Lumea se adună ca la urs să admire bijuteria. „Țiparii” de sub capotă sînt controlați pe laptop, mașina e ascultată, la stetoscop, după fiecare cursă. „Nu facem zgomot, dar, mai ales, nu poluăm!”, spune Dani. „Stați puțin!”, o să contraatacați. „Păi la raliu nu se face vrum, vrum, nu se scoate fum, nu se ard gumele, nu se lasă urme pe asfalt?” N-apuci să-ntrebi de două ori, că ai și găsit un „client”. Sorin Ene nu se lasă rugat de două ori. Bagă un cameraman în mijloc, prinde a se roti cu bolidul în jurul său. Pneurile-s ascultătoare, scot un fum roșu, o frumusețe pe care o vezi doar pe youtube, la cursele cu ștaif din întreaga lume.
Dronele nu-s bune numai la nunți
Dani scoate timpi buni. Mihai Leu trage tare, Cosma, campionul en-titre, la fel. Costel Cășuneanu nu se lasă. Sînt copii, mulți. Se saltă dronele. „Vezi, astea nu-s bune numai la nunți”, glumește careva. Accelerație, frînă, din nou accelerație. 05, 04, 03, 02, 01, START! Apa Herăstrăului tremură, mătușile scuipă-n sîn. Locul cailor și al trăsurilor de acum un secol e luat tot de cai, dar unii pitiți sub capotă. Miroase a ferodou, a plăcuțe de frînă. Se aleargă, deja, de cinci-șase ore, dar nimeni nu e obosit. 41 de nebuni frumoși, 41 de piloți.
Se intră în faza finală. Vlad Cosma termină primul. Costel Cășuneanu prinde „argintul”, iar Bogdan Marișca, ultima treaptă. „Dănuțe, ești supărat?” „Nu, nici vorbă. Ieri ne-am găsit prima dată, eu și mașina, așa că e clar că trebuie să mai conviețuim”, spune omul de televiziune. Apoi trage cu coada ochiului la „bombonica” pe care mecanicii (printre care sînt și doi specialiști români) o descalță de gume: „Mi-ar plăcea să mă dau cu ea toate zilele, dacă aș putea”. Accentuează „toate zilele”, pentru că la doi pași e Jorma Jokela, fondatorul și CEO al grupului finlandez „Ferratum”...” Mi-a plăcut mult aici! Vreme senzațională, mașina a curs frumos, spectatori. Ce să-ți mai trebuiască?” Microfonul ajunge și în fața lui Manfred Stohl. „Manfred, păi nu ai promis că te dai și tu?” Austriacul își lovește mîna de frunte, ceva de genul: „Doamne, cînd a trecut timpul?” Între două verificări ale bolidului și două vorbe cu Dani, clipele s-au scurs extrem de repede. Deci rămîne promisiunea că ne vedem altădată, cu cască, cu mănuși, în combinezon...Soarele dă și el să plece la culcare, bucuros că i-a plăcut ceea ce a văzut...
În română e: „Cînd e cursa stradală următoare?” Dar cum se spune asta în austriacă și-n finlandeză?
