Vama Veche
cerul înalt ca buric al nimicului,
maşina de scris moartă şi desăvîrşită
pacea.
clopotele amiezii, la radio Boulez.
pătrunde pe fereastră parfum de salcîmi care-ţi
trezeşte nostalgice aduceri aminte despre lăţei.
dune, rătăcire, un loc,
la şapte poşte dincolo de capătul lumii.
toate au aici culoarea laptelui de capră,
frunzişul, discuţiile, duminicile,
moartea, pisicile,
rotirea pescăruşilor.
zilele se scurg fără certitudini, fără îndoilei.
bătrînii se uită holbaţi
la umbrele lor zbîrcite,
nebunul satului e angajat
oficial ca paracliser.
femeile tinere primesc scrisori nesfîrşite
şi mandate poştale
în orice gazetă fiecare
e lămurit asupra
lui însuşi.
în fiecare dimineaţă.
soarele se reîntoarce punctual tot ca soare
paza de coastă e cu adevărat pază de coastă,
surprizele rămîn mereu aceleaşi.
şi ce n-a avut loc, nu încetează
să nu aibă loc.
(1980)
din antologia Vînt potrivit pînă la tare. Tineri poeţi germani din România, Antologie de Peter Motzan, traducerea Ioan Muşlea, ediţia a doua, îngrijită şi cu o prefaţă de Ion Bogdan Lefter, Editura Tracus Arte, 2012.
