V-am spus eu că sînt pungaşi şi tîlhari
Mai ţineţi minte cînd cu violenţele din Anglia, ce mai revărsare de autocritică greţoasă din partea intelighenţiei europene, ce mai vaiete despre cum bieţii copilaşi care devastau oraşele erau victimele capitalismului şi alte bla-bla-uri? Faza cu inegalitatea a fost cea mai haioasă: s-a inventat un nou drept – dreptul inalienabil al omului de a avea plasmă TV, fie că are sau nu bani să o cumpere.
Eu v-am spus atunci într-un editorial că sînt doar pungaşi şi tîlhari. Pentru cei dintre dumneavoastră care sînteţi pe invers la subiect (sînt sigur că puţini), vă dau ceva de citit / gîndit.
Theodore Dalrymple scrie un articol care se numeşte „Barbarians on the Thames - A postmortem of the British riots” (via Aldaily).
Foarte pe scurt ce zice omul:
- Demolează explicaţia cu inegalitatea – celebrul coeficient Gini – pare-se că Marea Britanie stă prost la acest examen de statistică socială inutilă. De unde şi revoltele. Problema e, zice Dalrymple, că Franţa stă foarte bine la Gini. Iar Franţa a suferit în 2005 revolte de stradă mult mai rele decît Anglia. Ups!
- Motorul principal al violenţelor a fost resentimentul adînc cultivat în aceşti rataţi. Pe de o parte, au fost învăţaţi că li se cuvin foarte multe. Pe de altă parte, statul i-a învăţat că trebuie plătiţi doar pentru că există. Şomajul este mare în rîndul tineretului britanic fără calificare. În acelaşi timp, o grămadă de emigranţi fără calificare (mai ales din Estul Europei) găsesc de muncă acolo. De ce? Simplu. De ce ai munci, cînd statul îţi dă degeaba ajutoare sociale?!
- Pe lîngă că au fost învăţaţi că li se cuvinte, au fost învăţaţi că nu sînt pedepsiţi cînd încalcă legea. Judecătorii dădeau sentinţe prea blînde şi şansa de a face închisoarea dacă nu omorai pe cineva era mică. Deci, un cocktail exploziv de resentiment cultivat social, stimulente perverse şi lipsă de forţă a sistemului de pedepse penal = tîlhării în masă.
Partea bună este că pungaşii prinşi au fost pedepsiţi foarte dur şi poate a fost un semnal de alarmă pentru viitor, zice Dalrymple. Pentru mine, articolul asta face mult mai mult sens decît kilometri de gargară despre inegalitate şi indicatori Gini.
(Cristian Ghinea)
