Un nou număr din DILEMATECA

A apărut la chioşcuri nr. 56 al revistei DILEMATECA.

Din sumar:


• INFO – 300 de scrisori de dragoste i-a scris Vladimir Nabokov iubitei şi soţiei sale, Vera, vreme de mai bine de o jumătate de secol, din 1932, cînd s-au întîlnit la Berlin la un bal de caritate, pînă în 1977, cînd scriitorul a murit la Montreaux. Nabokov şi-a dedicat întreaga operă soţiei sale, care i-a devenit editoare şi traducătoare, aceasta alegînd însă să distrugă scrisorile pe care ea i le-a scris ca răspuns. O selecţie din aceste scrisori a fost publicată în revista rusească Snob, ediţia integrală în limba engleză urmînd să apară anul viitor.

• DOSAR – Florina Pîrjol, Mări sub pustiuri – „rezistenţa“ prin autobiografic şi „Şcoala de la Tîrgovişte“. Recuperarea uneia dintre cele mai interesante grupări literare româneşti postbelice a început relativ tîrziu, în anii ’80, cînd tînăra generaţie a simţit nevoia delimitării de marasmul epocii, prin raportarea la un model diferit, necolorat politic, plutind într-un superb paradis estetic. Popularitatea membrilor „Şcolii de la Tîrgovişte“ (oraşul ales ca topos al „întîlnirilor privilegiate“ ale membrilor săi: Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Costache Olăreanu şi Tudor Ţopa) abia de acum începe; ea va creşte pînă la recenta recunoaştere cvasiunanimă a grupului ca una dintre cele mai bizar-coerente „şcoli“ de literatură autohtonă, apărută pe fundalul unei epoci refractare la orice element de noutate. 

• INTERVIU cu Ion Vianu – "Lucrul cel mai bun în om este cicatricea"

• ANCHETĂ – Prima traducere. Răspund: Virgil Stanciu, Tudora Şandru Mehedinţi, Mona Ţepeneag, Luminiţa Voina-Răuţ, George Volceanov.

• PROFIL – Bruno Mazzoni. „Asistăm la o explozie de literatură bună. E istorie trăită, istorie povestită. Însă nu e doar o chestiune de memorie, e şi foarte mult talent, pentru că am descoperit la mai toţi scriitorii tineri încercări de a scrie într-o altă limbă, tentative de a se despărţi de tipare şi standarde.“ Ca traducător şi ca profesor de limba şi literatura română la Pisa, Bruno Mazzoni încearcă să promoveze cultura contemporană românească în Italia.  

• MERIDIANE – Petre Răileanu, Elogiul frontierelor. Régis Debray, fost camarad de arme al lui Che Guevara, fost consilier al preşedintelui François Mitterrand, este un eseist strălucit, inventatorul unui concept şi al unei noi discipline: mediologia. Gustul originalităţii, împins pînă la provocare, e prezent şi în ultima sa carte, Éloge des frontières, apărută la Gallimard. În viziunea autorului, frontierele au meritul de a structura haosul şi de a oferi, ce-i drept cu preţul limitării, durata. 

• INTERVIU cu O. Nimigean – Scrisul te transformă dintr-un homo faber într-un homo viator: „Toate romanele bune sînt scrise de poeţi, de la Gargantua şi Don Quijote la… spune tu! Particulele elementare, de pildă. În ce mă priveşte, n-am trecut spre proză, am continuat aventura scrisului ca Dichtung. (Ţin la distincţia heideggeriană între Poesie şi Dichtung.) Adică am păstrat miza ontologică. Restul e literatură, pe de o parte (zi-i, dacă doreşti, chiar proză) şi, desigur, tăcere, pe de alta.“
 
• AVENTURA VIEŢII MELE – Dora Pavel, Argile roşii, sienne şi nisipuri.