Un festival pentru pescarii de sunete alese

Dacă Festivalul DobroJazz s-ar fi înfiripat la vecinul bulgar, automat numele i s-ar fi tradus în urechea de român drept Jazz Bun, dar aşa, dobro-gean-get-beget fiind, trebuie să înţelegem din conotaţia sa fonetică un parfum al amplorii, care derivă din întinderea cea bună (conform uneia dintre etimologiile ce se vehiculează), precum şi să apreciem inspiratul joc ambiguu al cuvintelor, care lasă loc interpretării potrivite fiecăruia.

Cu condiţia să fiţi acolo, în Tulcea, în zilele de 6, 7 şi 8 iunie, pentru un  festival ce ia startul, un Jazz Bun, cum să înceapă mai inspirat melomanul vara calendaristică, cum să ia un prim contact cu delta (într-o formă nemaiîntîlnită!) şi cu devenirea, afinitatea sa slavonă, altfel decît în cele trei seri, care chiar asta îşi propun? Să ne alcătuiască o imagine a muzicii contemporane de descendenţă din spaţiul multietnic al vărsării  Dunării, cu influenţe majore din cultura acestor locuri şi a rădăcinilor popoarelor perindate în atipicul sălaş al g(r)indurilor.

Este un etno-jazz ceea ne aşterne pe scena Teatrului Jean Bart din Tulcea organizatorul principal, Fundaţia ParteR, cele trei seri aducînd nume dintre cele mai semnificative din universul muzical cunoscut drept jazz în România, Ucraina, Rusia, Bulgaria, Moldova – totul cu accente pe folclor prelucrat, care se hrăneşte din aceste teritorii. Cînd vezi numele-capete-de-afiş, te juri că alcătuirea scenică a fost tranşată cu mult înainte de tulburarea geopolitică în care ne zbatem, dar am aflat din surse certe că întregul line-up este potrivit foarte recent, poate că şi din lumina frămîntărilor între guvernele ţărilor de origine ale „combatanţilor” muzicali din Festivalul Dobrojazzului. O tensiune pe care festivalul, iată, îşi propune să o demonteze/dezamorseze la nivel individual, cultural, uman. Să arate că singura luptă ce merită purtată este cea a bucuriei schimbului de idei şi valori, a evocării trecutului, a filonului, rădăcinilor şi influenţelor în ceea ce ştiu să exprime şi să emoţioneze artiştii celui mai versatil gen cultural al ultimelor decenii.

Sînt nume sonore ale scenei româneşti în fiecare zi de Festival, care însoţesc şi se însoţesc cu invitaţii de peste (atît de supraevaluatele istoric) hotare:

Călin Grigoriu (grup), Maria Răducanu (duo cu pianistul german Niko Meinhold), şi  Tiberian / Milea / Trohin (grup) sînt în echipa României.

Pentru Moldova va fi prezent „cel mai bun violist din jazz al tuturor timpurilor”, Anatol Ştefăneţ, însoţit de al său galactic preumblat Trigon (care fi-va, şi de această dată, în patru colţuri).

Bulgaria trimite trio Dimităr Bodurov, un pianist mutat în ţara-lalelelor-(care- dau- şi-cannabis) şi care, în formula clasică a jazzului  (cu contrabas - Mihail Ivanov Ivanov) şi baterie (germanul Jens Dueppe), a găsit drumul către succes, către muzica de valoare, către a fi mai mult decît just-another-jazz-band,  cu inspiraţie magică şi melodie proprie, polenizată de parfumul din Varna natală. Un folclor-jazz care chimizează perfect ambele genuri.

Nu trebuia şi nu putea lipsi Imperiul, după cum urmează: ucraineanul Vadim Neselovskyi, pianist în cvintetul Gary Burton, şcolit în clasic şi evadat în contemporan, profesor la Berklee, compozitor şi lider de variate formule, nu întîmplător una dintre ele zisă Bez Granitz (Fără Graniţe) , 

se va însoţi cu cel mai de răsunet tandem rusesc al îngemănării de mileniu doi cu trei: Moscow Art Duo – adică Arkadyi Shilkloper, copilul de trupă şi fanfară, soldăţelul cuminte din orchestra Bolshoiului, care, odată desprins din rigoarea cazonă, a ştiut să găsească în cornul său (englez, francez, rusesc?), nu doar muzical dar şi al unei abundenţe spirituale, cele mai sensibile şi mai diverse tonuri – ascunse acolo pentru ca el şi numai el să le scoată la auzul publicului din toate zările 

– dimpreună cu Serghei Starostin, omul-voce, compozitorul şi poli-instrumentistul, culegătorul şi continuatorul de folclor, un exponent de 5 stele a ceea ce înseamnă cultură bazată pe tradiţie şi rădăcini.    

Un grup cu multă istorie, repertoriu surprinzător, apariţii spectaculoase şi albume de răsunet.

Cele trei seri promit enorm, nu doar din perspectiva celor 6 concerte cărora le stă Teatrul Jean Bart drept lăcaş, dar şi prin tot ce vor găsi şi exploata împreună aceşti muzicieni deosebiţi – deosebiţi atît în sensul valorii lor ridicate, cît şi prin faptul că, împărţind spaţiul şi universul acesta filoslav, bine simbolizat de Delta Dunării şi de oamenii acesteia, parte din public, artiştii se poziţionează cu toţii într-o castă aparte a universului muzical – cea orientată spre şi provenind dinspre folclor şi fiorul, filonul etnic al unei inspirate ziceri.

Vor fi şi ateliere-şcoală, improvizaţii colective în miez de noapte la Casa Avramide, o conferinţă, o lansare de volum, aşa cum îi şade frumos unui festival ce îşi conturează propria individualitate şi aspiră la cît mai multe ediţii. Să nu uităm că Tulcea a trimis, în timp, muzicieni de rangul 1 în scena de jazz, în cea de rock şi nu numai. Lucrurile se conturează într-un creuzet bine făurit. Sînt aşteptaţi manageri culturali, critici de seamă, redactori de specialitate, radio, TV, nemaivorbind de artişti, cunoscători, colecţionari, profani şi pro-fani ai genului, aşa încît acel prim weekend de iunie, binecuvîntat de Sus cu lunea din 9 (liberă!!!), să poată fi savurat de toţi pescarii de sunete alese şi vîslitorii de luntre muzicală capabili să se alăture lipovenescului festin.

Dar, mai cu seamă, în aceste timpuri tulburi mai ceva decît apele furioase ale fluviului, sensul acestei şezători muzicale trebuie să fie înţeles şi ca un mesaj al ne-violenţei, al ne-urii şi al ne-dorinţei de învrăjbire. Îi urăm să devină viral, dobroviral.

Bilete şi abonamente la preţuri mici de tot, soluţii inspirate de cazare şi transport, precum şi cele mai bune sfaturi de petrecere a zilelor de vară, în aşteptarea atracţiilor sonore din fiece seară, vor fi de găsit cotrobăind pe www.lascena.ro şi direct la Casa Avramide Art Café şi Teatrul Jean Bart.