Turcii
Dilema veche de săptămîna aceasta se întreabă care este imaginea de odinioară şi de astăzi a turcului în România. Vlad Alexandrescu îl evocă pe Dimitrie Cantemir. Alexandru Bălăşescu ne pune la curent cu starea artei contemporane în Turcia. Călin Felezeu ne povesteşte despre imaginea otomanului în istoriografia românească.
Andrei Pleşu se întreabă „Cît de nou va fi Anul Nou”: „Nu. Nu se va întîmpla nimic cu adevărat nou. Pentru că nu se poate întîmpla nimic nou cu aceiaşi oameni.”
Bogdan Tănase povesteşte despre Coreea de Nord: „Pentru coreeni, ţara e o familie. (...) Folosesc vizibilul general, toţi-ca-o familie, ca pretext pentru invizibilul identitar”. Alexandru Cizek scrie „Cîte ceva despre falsificatorii şi tăinuitorii de comori”. Povestea începe „în iulie 1937, cînd „circa 20.000 de piese de orientare fauvistă, secesionistă, cubistă, mai cu seamă expresionistă au fost epurate din muzeele, colecţiile publice şi galeriile Germaniei şi expuse oprobriului rinocerist.” Simona Tache şi Mihai Radu ne lămuresc, într-un interviu, de ce „Femeile vin de pe Venus” şi „bărbaţii de la băut”.
