Tu rămîi la toate rece?
Rămîi fără job. Ai fost înlocuit de o pilă a directorului. Te înfioară însă un gînd, discuții despre politică la care ai asistat în mod pasiv. Statul va mai putea asigura pensie? Începi să te informezi, să cauți, să faci punte cu realitatea. Îți dai seama că lucrurile merg prost în țara asta, chiar foarte prost. Începi să fii atent la oamenii din jurul tău pe stradă. Vezi și simți agresivitate, vezi mizerie. Ajungi la spital. Aștepți ore întregi să fii primit la consultație. Dai cu nasul de suferința umană. De nepăsare. De indolență. Înveți să dai șpagă. Te încearcă un sentiment necunoscut pînă atunci: revolta. O revoltă surdă care se urcă din stomac în tîmple. Cînd ieși din spital, în drum spre casă, treci pe lîngă o demonstrație. Simți că revolta ta se conectează la anumite niveluri cu revolta celor din jur. Și intri în vorbă cu ei. Brusc, ieși din turnul tău de fildeș. Înțelegi că nu trăiești într-o societate care să-ți permită să stai pe margine.
Despre nepăsare versus implicare discutăm în următorul Dosar al Dilemei vechi.
Ce mai puteţi citi, din sumar: un interviu cu actorul Dan Nuţu, articole despre vina străinilor, optimism vs pesimism, bullying, un interviu cu Liviu Mărghidan despre filmele pentru copii, femeile din Epoca de Aur, Cuba şi multe altele. Abonaţi-vă la ediţia tipărită sau citiţi Dilema veche în format digital.
Foto: Andrei Ivan
