Tentaţia Google

Oh, Google! Fără el, Internetul probabil ar avea o altă faţă. Iar Presseurop, care utilizează aplicaţiile sale, ar fi mult mai greu de realizat. Graţie capacităţii sale de a inova şi a învăţa din propriile erori, gigantul Mountain View a devenit în mai puţin de 15 ani un actor indispensabil pentru cei mai mulţi internauţi.

– domeniu în care controlează

 – serviciile Google sînt în cea mai mare parte gratuite. În schimbul acestei gratuităţi, una dintre cheile succesului, Google introduce în paginile sale mesaje publicitare mai mult sau mai puţin discrete. Şi avînd un public-ţintă din ce în ce mai precis: de fiecare dată cînd efectuaţi o căutare, cînd vă uitaţi pe o hartă, cînd distribuiţi ceva pe un site de socializare, cînd vă semnalaţi poziţia prin smartphone, cînd trimiteţi email-uri sau urmăriţi vreo înregistrare pe YouTube, adăugaţi o piesă în mozaicul care alcătuieşte profilul dumneavoastră virtual pe Google. Acest lucru permite Google să propună de fiecare dată rezultatele – şi mesajele publicitare – despre care presupune că ar fi cele mai adaptate pentru dumneavoastră. Chiar pînă în punctul de a-i exclude pe alţii şi

 cum denunţa în 2008 specialistul

Intruziunile de acest fel în viaţa privată a celor aproximativ 350 de milioane de utilizatori nu se pot face fără acordul acestora. Pînă în luna februarie, fiecare dintre cele peste 70 de servicii Google avea propria politică de confidenţialitate, fiind nevoie să fie acceptată de fiecare dată de utilizatori. În scopul simplificării, Google a decis regruparea acordurilor într-o politică de confidenţialitate unică

http://www.google.ro/policies/privacy/

, anunţînd, cu aceeaşi ocazie, că va păstra toate datele personale ale utilizatorilor, pentru toate serviciile: un internaut abonat deja la unul dintre servicii nu va fi nevoit să citească din nou condiţiile pentru alt abonament, iar Google poate contura mai detaliat profilul său.

O operaţiune cu avantaje de ambele părţi. Doar că

, au remarcat că noua politică de confidenţialitate a Google intră în contradicţie cu

.

În acest context, au cerut Google să amîne aplicarea noilor reguli – ceea ce compania a refuzat -, iar

.

În raportul prezentat pe 16 octombrie, CNIL îndeamnă Google să informeze mai bine utilizatorii de Internet în legătură cu datele pe care le colectează şi utilizează, în special privind durata de stocare a datelor; în plus, CNIL propune ca internauţilor să le fie oferită opţiunea de a refuza colectarea datelor.

că noua politică nu intră în contradicţie cu legislaţia europeană şi că este esenţială dezvoltării de noi produse. Dacă nu se va conforma recomandărilor, Google riscă amenzi de pînă la 150 000 de euro în fiecare dintre statele europene. O sumă infimă comparativ cu profitul de 7,18 miliarde de euro obţinut de Google în 2011.

Pe scurt, situaţia tensionată dintre Google (care de altfel este vizată şi de

) şi Bruxelles nu a luat sfîrşit, reamintind, dacă lumea uitase, două caracteristici fundamentale ale Internetului: prima – că nimic nu este cu adevărat gratuit în totalitate; a doua, că internauţii au un control foarte relativ – chiar nul – asupra datelor personale după ce acestea ajung online. Tocmai de aceea, puţin cîte puţin, se constituie un cadru legal al Internetului, într-un mod mai mult sau mai puţin consensual. Îngrădirea Internetului, cum fac unele ţări care nu respectă standardele democratice, este o eroare. Dar, dacă totul va fi lăsat la întîmplare, cei slabi – persoanele private, consumatorii – ar fi la mila tentaţiilor giganţilor online. Chiar dacă sloganul acestora este “Don’t be evil” [Nu fi rău].

Gian Paolo Accardo  este un jurnalist italo-olandez născut la Bruxelles în 1969. A lucrat ca redactor la Internazionale şi Courrier international şi a fost corespondent pentru agenţia de presă italiană Apcom. Este redactor şef adjunct al presseurop.eu.