T u n u m ă î n ț e l e g i

Adică așa cum vorbesc
mă bărbieresc cînt deschid tehnologia
Aș vrea să mă vezi Acum
mă ridic din pat
pot fi văzut prin ziduri
cum intru și mă întind în cadă
Transparență și izolare ne dorim 

Prefer scena neclară pentru confortul intențiilor
el conduce relaxat și absent cu mîna pe schimbător
cu mîna ei peste mîna lui
inspir și înghit conținut
Vreau să vezi și tu imaginile și dacă e posibil
să întinzi mîna în materie după alternative 

degetele lui calificate stau la birou și scriu concretul
multe zile a stat și s-a uitat pe geam
și tot ce putea să-i spună era
tu nu mai contezi pentru mine cum nu
mai contează banii pentru vampiri 

și dacă sînt bătrîn și bolnav nu înseamnă
că stau închis 

ies la plimbare urmăresc statistica simulez
Tu nu știi cum e să te trezești la nebuni
Cînd toți dorm și nu mai găsești nimic
Lipsa rațiunii nu oferă plăceri și nici așteptări.

Poem din volumul Monoideal, apărut recent la Editura Nemira în colecția „Vorpal“, coordonată de Svetlana Cârstean