"Specială este abordarea, deloc elitistă sau prețioasă" - interviu cu echipa Veiozaarte
Veiozaarte a fost votat cel mai bun blog cultural din România la ultimul RoBlogFest. Andrei Ioniță și Tania Cucoreanu au început această aventură în urmă cu un an și jumătate. În timp a ajuns un blog specializat în materiale video cu o atenție deosebită acordată artelor vizuale, muzicii, artelor performative și filmului. Veiozaarte devine o comunitate. I-am invitat pe cei doi inițiatori să ne explice de ce. (C.V.)
Cum și de ce a apărut veiozaarte?
La un moment dat am fost puși în situația de a propune un format de emisiune de jumătate de oră, la un post tv on-line, care emitea în direct. Am propus o emisiune despre arta și cultura alternativă română. Țin minte că pentru episodul pilot am făcut un material despre Roman Tolici, unul despre un cenaclu literar (!!), interviuri cu actorii din piesa Monged, de Vera Ion și prima recomandare (pe atunci aveam o rubrică de recomandări despre cărți, muzică și film) i-a aparținut lui Jean Lorin Sterian. Emisiunea a avut succes încă de la prima ediție, în rîndul colegilor de la televiziunea în cauză și a prietenilor noștri. Dar nici pînă la ultima ediție nu cred că am reușit să adunăm mai mult de 40 de "telespectatori" care să vadă emisiunea live. Așa că dupa vreo două luni de veiozaarte, am deschis și un blog, pe blogspot, unde să arhivăm materialele video și unde să poată fi urmărite de mai mulți oameni. După ce contractul cu televiziunea a expirat, am hotărît să păstrăm blogul, de fapt să-l mutăm pe wordpress și să-l îmbunătățim, ca proiect independent. Așa a aparut veiozaarte.ro. De ce? Cred că dintr-o nevoie de recunoaștere a artei contemporane românești și a oamenilor care activează în acest domeniu.
Ce vă interesează și ce nu vă interesează din scena culturală bucureșteană?
Ne interesează în primul rînd proiectele care au un statement. Nu ne interesează cele care nu au. Cele care se fac de dragul activității și CV-ului. Suntem curioși să cunoaștem artiști care inovează, care ne uimesc și care pot schimba în bine starea culturii noastre. Ne interesează lucrările, procesul de lucru și omul din spatele acestora, "la nivel antropologic", dacă vrei, că tot e o sintagma la moda.
Care vi se par cele mai bune 5 materiale pe care le-ați realizat?
Primul nostru documentar, Vaslui, oraș de film - care prezintă relația regizorului Corneliu Porumboiu cu orașul său natal, Vaslui, urmărind ziua premierei filmului "Polițist, adjectiv", acolo. A fost cu siguranță un moment important pentru noi, atît datorită subiectului cît și a faptului că lucram pentru prima dată un material atît de complex. Și la trenSformers - proiect de artă activă am lucrat destul de mult, mai ales în perioada de documentare efectivă a proiectului artistic "trenSformers". Din păcate, de data aceasta, tehnologia nu a fost de partea noastra și am reușit să pierdem 70 % din materialul brut. A trebuit apoi să ne descurcăm cu restul. Dar am aflat cu această ocazie ce e aia back-up.
Episodul din PUNKS care îl prezintă pe Ciubi, sau Pisica Pătrată, unul dintre cei mai activi grafferi români, ni se pare cel mai apropiat de cum ne dorim să arate această rubrică. Și episodul cu Eugene Buica e foarte tare, mai ales pentru că spune o poveste foarte interesantă, aceea a unui român plecat la 10 ani în SUA și care a fondat una din cele mai faimoase școli de actorie din Los Angeles - The Acting Corps.
Si concertul Teengirl Fantasy, un duo american, ajuns în București la una din petrecerile Chestionabil Joint, pe care am avut norocul să-l filmăm, deși eram acolo pentru un alt performance. A, să nu uităm episodul din PUNKS cu Daniel Knorr, artistul care a supărat Parlamentul României.
Cît și cum lucrați la un material?
De ceva timp ne-am propus să oferim fiecărui material timpul necesar. Pentru rubrica PUNKS, de exemplu, încercăm să urmărim personajul în zile diferite, în ipostaze diferite și încercăm să strîngem cît mai mult material filmat despre lucrările acestuia; pentru PREVIEW mergem la expoziție/vernisaj, extragem cîteva minute și-i dăm drumul pe net pentru a promova evenimentul în curs.
Lucrăm (filmăm, captăm și montăm) pînă suntem mulțumiți de rezultat.
Cum vă poziționați între sutele de bloguri culturale? Ce are special veiozaarte?
Este un blog de nișă, la început doar unul video căruia i-am adăugat o rubrică DE CITIT în colaborare cu Bogdan Georgescu, Vera Ion, Ana Chirițoiu, Codin Orășanu, Matei Schwartz, Adrian Schiop împreună cu alți invitați surpriză; de partea audio se ocupă Lucian Ștefănescu cu MUZICI'N'CAP și arhivarea emisiunilor "dicționar de sunete rare" de la Radio Europa Libera.
Recent am adăugat două rubrici: MUZ.IN în colaborare cu Andra Matzal și Miron Ghiu, cu și despre artiști străini în România și ZUM.IN în colaborare cu Mihai Tufa, autorul blogului ghizuroi.wordpress.com, care constă într-o serie de interviuri tip "ping pong", cu personalități culturale.
zum.in #1 - Alexandru Solomon from veioza arte on Vimeo.
Specială la veiozaarte este abordarea, deloc elitistă sau prețioasă. Cînd am început proiectul acesta ne-am propus să schimbăm optica multora asupra artei. Arta și cultura trebuie să fie ale tuturor și fiecare individ trebuie să aibă un contact minim cu acest fenomen, indiferent de "clasa" din care face parte. Din păcate există o anumită repulsie a oamenilor față de tot ce e numit cultural. Asta vine tocmai din limitarea accesului acestor oameni la fenomen. Noi vrem sa înlesnim acest acces și să atragem oameni cît mai diverși, prin conținut divers. De aceea vei găsi pe veiozaarte și concerte și mini documentare și muzică și text. Sperăm ca fiecare vizitator care intra pentru o anumită informație să mai găsească măcar una despre care să nu fii știut nimic și cu care să empatizeze.
Despre ce subiecte sau atitudini vi se pare că se vorbește prea puțin în România?
Am observat că nu prea se critică aici, iar atunci cînd se întîmplă e greu de acceptat și generează reacții dubioase. Asta cred că vine din faptul că acei care scriu s-au obișnuit să o facă în funcție de prietenii sau "dușmănii", adică să nu fie obiectivi sau sinceri de teamă să nu supere colegul de breaslă. Există o toleranță față de exercițiile artistice mediocre și multă imaginație pentru a scrie elogios despre ele:). Cred că suntem campioni la găsit semnificații ultra-sofisticate, la care autorul nu s-ar fi gîndit niciodată. Aceasta probabil vine dintr-un reflex vechi, cu care am fost obișnuiți și noi, în școală, la orele de limba română unde eram întrebați obsesiv "ce a vrut să zică autorul?"
Ce citiți, de unde vă informați?
Lucrînd într-o comunitate de oameni de cultură, destul de mică, dar foarte informată despre ce se întîmplă în România sau în străinătate, pe cele mai multe lucruri le aflăm de la cei din jurul nostru, pe cale orala. Citim WIRED, Flavorpill, Ginger Group și Hotnews.
Cum vreți să dezvoltați platforma veiozaarte?
În viitorul apropiat vrem să demarăm un proiect de teatru audiofonic contemporan, ar fi primul de acest gen din România, bazîndu-se pe texte scrise de cinci dramaturgi tineri români și de cinci străini. Este un proiect mare care va implica mulți artiști de teatru și muzicieni. Ne mai dorim să dezvoltăm un proiect de documentare a comunităților freeculture din România, în toamna acestui an. Vrem să ne implicăm în cît mai multe proiecte artistice, suntem deschiși și așteptăm propuneri.
Ținînd cont că de curînd am fondat o asociație culturală, retART, sperăm ca în scurt timp să putem produce evenimente și proiecte artistice, nu doar să le documentăm. Pînă acolo însă, trebuie să rezolvăm probleme mult mai practice și imediate, cum ar fi cumpărarea de echipament video pe care, momentan, încă îl mai împrumutăm de la MNAC sau UNATC.
Oricum, cel mai important lucru este acela că veiozaarte a reușit într-un an și jumătate de activitate să se transforme într-o comunitate. Și ce ne dorim cel mai mult și mai mult ar fi ca această comunitate să crească, să creeze, să construiască. Și, ca să încheiem poetic, credem că mediul acesta cultural, în care ne învîrtim, ar fi mult mai eficient și performant dacă oamenii ar colabora în funcție de interese și puncte de vedere comune și mai puțin în funcție de prietenii sau orgolii. Ar trebui să înțelegem că suntem puțini și mai ales că suntem toți în aceeași barcă, iar dacă barca înaintează greu, asta e din cauza valurilor din afară, nu a oamenilor din interior.
MATZE from veioza arte on Vimeo.
