săptămîna patimilor
în fiecare primăvară
negustorul trece prin sat cu căruţa
şi strigă
hai la var hai la var
ţărăncile îi dau în schimb cîte-o găină nuci fasole şi mălai
nuci fasole şi mălai
apoi în săptămîna patimilor
îşi tocesc fericite bidinelele
de pereţi garduri şi pomi
în vremea asta bărbaţii stau la poartă şi fumează
cîte unul mai oftează
dă mai departe sticla de rachiu
apoi scuipă-n ţărînă şi zice
viaţă de rahat ca şi băutura
dar femeile îl dojenesc şi-i strigă
nu ţi-e ruşine
te sminteşti în postul paştelui
să te duci la popă să te spovedeşti
să-ţi dea canon
şi minte mai ales păcătosule
ce v-am pus noi să staţi pe bancă imediat după ce-am văruit-o
v-am pus noi să vă înfigeţi în pămînt cîrjele de prun
de arătau ca nişte pomi altoiţi
că uite cum le-am dat cu var cum au înfrunzit
iar florile lor deja vă licăresc în ochii umezi
de beţivi
însă bărbaţii nu zic nimic
doar zîmbesc de sub pălării
urmărind cu atenţie cum petalele
rînd pe rînd
le cad neprihănite
la picioare
oraşul văzut prin oglindă
