Salonul de dans
Peste cîteva ore iubita mea îşi va ieşi din minţi
în salonul de dans.
Iarna este tot mai des citată din memorie
se usucă în podul teatrului ultimul cabotin
pielea lui e vînătă bat vrăbiile darabana în ea
timp în care un animal obosit spune că
fericirea-i o dogmă
bună de dus la iarmaroc
bună de vîndut pe sumani şi pe fuste
dar iubita mea îşi va ieşi din minţi
peste cîteva ore în salonul de dans
s-o las n-are rost
s-o opresc n-are rost...
În afara jumătăţii de cuib rămîne odgonul nălucii
fumez liniştit. Prin fiecare zi un dihor
trece amirosind taciturn
despre spaţiu nimic despre satyr nimic
norii de abanos aleargă pe obrazul meu cadenţat
un mic strigăt s-ar putea să aud
aş putea să mă sperii
s-ar putea să-mi pară rău
s-o las n-are rost
s-o opresc n-are rost...
din antologia O mie şi unu de picioare verzi, ediţie îngrijită de Adrian Alui Gheorghe, Editura Tracus Arte, 2013.
