Sacul cu pietre
Să ne descărcăm sufletul - ca pe un sac plin de pietre
pe care îl purtăm istoviţi în adîncul nostru,
să scoatem toate pietrele de acolo, aşezîndu-le
una cîte una pe masă, în faţa cuiva. (Afară de acelea prea grele -
care nu pot fi ridicate de unul singur - pietre de moară -
şi nimeni nu te poate ajuta.)
(Nu cum fac alţii - descărcîndu-şi sufletul
ca pe încărcătorul unei mitraliere -,
o salvă susţinută de focuri îndreptate spre ţintă.
Deci să aşezăm toate pietrele în faţa unui om,
el să privească mirat la colecţia noastră ciudată
şi deodată să spună:
"Ia te rog toţi bolovanii ăştia de pe masă,
mi-e foame, vreau să mănînc."
Iar tu strîngi resemnat totul la loc în sac,
refuzînd timid invitaţia lui de-a mînca împreună.
din volumul Intenţiile tăcerii, Editura Charmides, 2012.
