rue gauthier / rue dorion (nelumesc)
ştiu că nu se face
să te laşi înşelat de aparenţa lumii
din contră, face o mai bună impresie să-ţi pui întrebarea,
ce lucru ciudat, enorm, nelumesc
este această lume de fapt?
dar uneori am această senzaţie zăpăcitoare,
pentru care de altfel trăiesc,
că lumea este de fapt aici şi acum,
cu nimic dincolo de ea
şi că noi nu sîntem doar nimic şi nu doar altceva
că înainte şi după noi nu sînt milioane de ani pustii
iar atunci trebuie să mă laşi
să-ţi spun următorul lucru:
chiar dacă noi doi nu am avea piele pe noi
fiind astfel departe de ceea ce se înţelege curent prin om
şi ca înfăţişare şi probabil şi ca suflet
între noi nemaifiind posibile deci
lucruri de obicei posibile între oameni
chiar şi atunci te-aş iubi
ca un jupuit de viu
dincolo de umanitatea mea şi a ta
indiferent de cît de dureroasă ar fi îmbrăţişarea noastră
şi de urmele de sînge ale paşilor noştri,
ca ale unui animal acoperit de tăieturi
care merge înainte fără panică,
într-o lume consternată, eternă şi
mult, mult mai puţin ciudată decît noi înşine.
Doi oameni într-o poză,
