ragtime
noaptea se îngustase moale ca o curea
atîrna lejer în jurul gîtului ne trăgea către staţie
lîngă noi şi alţii
îşi purtau mirosul caselor pe haine calde încă
ne înghesuim la culcare
autobuzul ne saltă peste gropi cu o graţie domoală
un tigru bătrîn dar încă flexibil
în stomacul lui e cald
respirăm unii din alţii
ca prin somn ne legănăm în aceleaşi direcţii
gură lîngă gură
coborîm la prima
peste noi dimineaţa cade ca un geam
se face ţăndări
intră în ochi în timpane îmi amintesc de andersen nu pricepi nimic
aerul e lucios între noi un disc de vinil
repetă aceeaşi bucată
în capul meu tristeţea zvîcneşte ca o găină cu gîtul tăiat
jelly roll morton îşi scoate inima şi lustruieşte clapele pianului
pînă o face să lumineze apoi ţi-o aşază pe deget
tu legeni sacoşa de parcă
un animal te-ar purta în continuare
din ce în ce mai departe
restul e doar melancolie plus
vremea cînd oamenii încă plantau lămîi în balcoane
mîinile tale erau umede miroseau a zarzăre
ne dădeam în leagăn făceam sirop cu sifon
şi în fiecare zi era aproape vară
din volumul Cînd eşti obosit vrei acasă, Editura Herg Benet, 2012.
