Psalmul XLV
Cu viaţa care trece-n zbor, Stăpîne,
mă lupt de dragul vieţii ce rămîne,
şi zi de zi ca-ntr-un turnir turbat
cu monştrii sufletului meu mă bat.
Îndop cu cîlţi gîtlejul care-mi cere
taìn de bucurie şi plăcere
Şi, Doamne, universu-ntreg mi-l smulg
din inimă, şi-l suflu ca pe-un fulg.
Dar oare-atîtea doruri ne-mpăcate
să fie, Doamne,-ntr-adevăr păcate?
Dar dacă-aceşti şacali interiori
sînt doar năluci pe care, uneori,
chiar Tu le înzestrezi cu dinţi şi coarne
ca să-mi surprindă sufletul în carne?
Ei şi! Cît umblă încă pe pămînt
rătăcitor prin zeci de rîpi şi grote,
Tu, mare Domn al morilor de vînt
să nu-l trezeşti din vis pe don Quijote!
din CD-cartea Ştefan Aug. Doinaş, Trandafirul negru. 55 de poeme rostite la Radio (1970-2002), ilustraţii de Tudor Banuş, prezentare de Marius Chivu, Editura Casa Radio, 2012.
Citiţi aici un fragment din prefaţă.
