Prima ediţie din 2014 "Înapoi la argument"
Prima ediţie din 2014 "Înapoi la argument cu Horia-Roman Patapievici" va avea loc joi, 30 ianuarie, ora 19,00, în Librăria Humanitas de la Cişmigiu. Dialogul cu tema Corespondenţa lui Wittgenstein şi omul din spatele Tractatus-ului îl are ca invitat pe Cătălin Cioabă.
Cătălin Cioabă este autorul lucrării Corespondenţa lui Wittgenstein şi omul din spatele Tractatus-uluii Filosoful şi umbra lui. Turnura gândirii la Martin Heidegger şi Ludwig Wittgenstein (Humanitas, 2013). A tradus jurnalele lui Wittgenstein din perioada 1914 – 1916 şi a realizat de asemenea, împreună cu Andreea Eşanu, selecţia şi traducerea textelor din volumul Scrisori despre Tractatus, care cuprinde şi un amplu studiu introductiv. Sunt antologate scrisorile lui Ludwig Wittgenstein către Bertrand Russell, G.E. Moore, Paul Engelmann şi Ludwig von Ficker din perioada genezei lucrării Tractatus Logico-Philosophicus şi până la începutul anilor '20, când, după mai multe încercări nereuşite, cartea a văzut în sfârşit lumina tiparului.
Ludwig Wittgenstein (1889–1951) este una dintre personalităţile legendare ale filozofiei secolului al XX-lea. Austriac de origine, a studiat în Anglia, iar din 1930 a fost profesor la Universitatea din Cambridge. Lucrarea sa de tinereţe, Tractatus logico-philosophicus, foloseşte instrumentele logicii moderne într-o încercare originală de analiză a limbajului, gândirii şi a raporturilor lor cu realitatea. Distincţia celebră pe care o face între "a spune" şi "a arăta" exclude orice vorbire cu sens despre frumos, bine sau Dumnezeu. În scrierile mai târzii, Wittgenstein reuşeşte ceea ce nici un alt filozof nu pare să fi realizat: o ruptură radicală cu vechiul său fel de a vedea, o dată cu inaugurarea unui mod cu totul nou de a practica filozofia. Analiza jocurilor de limbaj în care sunt angajaţi oamenii devine un mijloc de catapultare în afara sferei locurilor filozofice comune. Sunt astfel scoase în evidenţă şi denunţate supoziţii metafizice care îşi au originea încă la Platon şi stau la baza gândirii europene. Impresia superficială că s-ar diseca vorbirea comună se spulberă repede: ceea ce face de fapt Wittgenstein este să imagineze o diversitate de situaţii ipotetice a căror analiză este menită să favorizeze eliberarea gândirii de automatisme adânc înrădacinate. Întreprindere cu atât mai fascinantă cu cât pune într-o lumină cu totul nouă frumosul, credinţa religioasă sau sensul vieţii - subiecte asupra cărora se instalase tăcerea.
