Presa online – acces gratuit sau plătit?
Dilema veche de săptămîna aceasta vă propune dosarul: „Presa online – acces gratuit sau plătit?”. În argumentul dosarului, Mircea Vasilescu scrie: „Ştirile vin una după alta, de cîtăva vreme: Times a introdus plata pe conţinutul online; New York Times are, de cînd îşi „taxează” cititorii online, peste 225.000 de abonaţi; cîteva trusturi media din Slovacia au decis să introducă (toate în acelaşi timp!) plata pentru cititorii ediţiilor electronice. Ş.a.m.d. Pe scurt: variantele online ale tot mai multor ziare şi reviste le cer cititorilor să plătească pentru ceea ce consumă. Pare o adevărată revoluţie. Sau măcar o schimbare majoră. Impresia generală era că ziarele şi revistele «stau» pe Internet la îndemîna tuturor – liber şi gratuit. Şi acum – gata, s-a terminat!..” Cum stă treaba cu adevărat, în presa din străinătate şi din România, veţi afla din exemplele, analizele şi cifrele publicate în dosar.
Andrei Pleşu scrie despre noul prilej de gîlceavă la români – Muzeul Comunismului: „Sondajele spun că 51% dintre români găsesc legitimă înfiinţarea muzeului. Din punctul meu de vedere, procentul e mai curînd neliniştitor. Într-o emisiune a domnului Radu Moraru, reacţiile publice erau de natură să-mi confirme neliniştea: ieşea la lumină tot arsenalul de amnezii vesele, tocmai bune să alimenteze nostalgia. Era mai bine înainte, aveam bani de concediu şi de zugrăvit, s-au făcut blocuri, s-a făcut metrou etc. Cu acest tip de interlocutori nu se poate dialoga. Filozofia lor de viaţă, nevoile lor fundamentale, metabolismul lor sufletesc nu sînt sensibile la samavolniciile unei dictaturi şi nici la beneficiile (oricît de costisitoare) ale unui sistem democratic. Tot ce s-ar putea face, pentru a le reîmprospăta memoria, ar fi să li se organizeze o rezervaţie în care să trăiască două-trei luni în condiţiile anilor ’80. Sau să fie mutaţi în Coreea de Nord. Oricum, pentru ei, un Muzeu al Comunismului e o cheltuială inutilă a unor politicieni nerecunoscători.”
Adrian Cioroianu scrie despre viitorul cruciadelor extremiste în Europa, Sever Voinescu anunţă (cu exemple) moartea multiculturalismului, Alexandra Baciu face portretul „manelistului de şcoală nouă”, iar Ana-Maria Tolbaru scrie despre scandalul tabloidelor englezeşti.
Anamaria Dobinciuc explică de ce sărutul lesbian din serialele americane este o strategie de marketing ieftină, Paul Breazu recenzează noul album al celor de la The MOOod, iar Andrei Gorzo - filmul Super 8.
