Premieră la Festivalul Enescu: actorul Victor Rebengiuc, în cea mai pasională poveste muzicală de dragoste

Victor Renegiuc va urca pe scena Sălii Mari a Palatului pentru o nouă provocare: povesteşte o tumultoasă iubire dintr-o legendă a Danemarcei medievale, într-una dintre lucrările de avangardă ale muzicii clasice, cantata „Gurre-Lieder “, de Arnold Schönberg. 

Spectacolul va avea loc sîmbătă, 7 septembrie 2013, ora 19 :30, la Sala Mare a Palatului. 

Participă Orchestra şi Corul Filarmonicii

, d irijor : Bertrand de Billy, d irijorul corului : Iosif Ion Pruner, n arator : Victor Rebengiuc, s olişti: Violeta Urmana (Tove), Nikolai Schukoff (Waldemar), John Daszak (Klaus), Janina Baechle (Waldtaube), Thomas Meyer. 

Este pentru prima dată cînd publicul din România poate vedea „Gurre-Lieder“, într-o interpretare spectaculoasă:

aduce împreună pe scena Sălii Palatului artişti români – actorul Victor Rebengiuc, Corul şi Orchestra Filarmonicii „George Enescu“ – şi unii dintre cei mai importanţi solişti internaționali ai momentului – Nikolai Schukoff, Violeta Urmana, Janina Baechle, Thomas Meyer. Totul sub bagheta cunoscutului dirijor francez Betrand de Billy, care conduce Orchestra Simfonică Radio Viena şi face parte din board-ul Academiei Europene de Teatru Muzical. Dirijorul Corului va fi românul Iosif Ion Prunner, căruia în 1997 maestrul Cristian Mandeal i-a incredintat conducerea Corului Filarmonicii. 

Victor Rebengiuc îşi va folosi vocea inconfundabilă, în postura de narator, pentru a spune povestea unei legături primejdioase: iubirea damnată dintre regele danez Waldemar şi amanta sa, Tove – ucisă, în cele din urmă, de regină. 

, mărturisea Victor Rebengiuc în cartea

, de Simona Chițan și Mihaela Michailov, publicată la Editura Humanitas.

O cantată care l-ar face invidios şi pe Sfântul Valentin, cum o descrie presa străină,

a stîrnit controverse la premiera dina nul 1913, căci vienezul Arnold Schönberg (1874-1951) – în perioada sa de început fan Wagner, Brahms şi Mahler, pe care l-a şi cunoscut  – îmbină cu îndrăzneală în această creaţie infuenţe romantice, de secol XIX și moderne.

dezvăluie inclusiv pasiunea lui Schönberg pentru Beethoven, primul compozitor care a avut curajul să adauge vocea umană în structura unei simfonii. 

Arnold Schönberg a compus

pornind de la varianta tradusă în limba germană a poemului danez omonim, de Jens Peter Jacobsen. Se spune că personajele au la bază conducători reali din Danemarca anilor 1500, chiar dacă povestea celor doi amanţi a intrat în legendă, devenind unul dintre miturile-marcă ale Danemarcei, alături de

.  

În perioada tîrzie, Arnold Schönberg s-a aplecat mai ales asupra studiului relaţiei matematice dintre note şi a compus lucrări vizionare, a căror principală ţintă era inovaţia şi mai puţin muzicalitatea. Descoperirile lui au avut o influenţă puternică asupra mai multor muzicieni contemporani, printre care chiar formaţia de rock U2.

, glumea legendarul dirijor Leonard Bernstein referindu-se la o altă compoziţie a lui Schönberg,

.