Poluarea: curat murdar
Locuiesc de cînd mă știu în București. Dau vina pe transportul în comun deficitar, „deh, dacă ar exista un transport ca la Berlin, de pildă, aș uita de mașină!“, îmi zic. Mai nou, mă afectează din ce în ce mai mult lipsa spațiilor verzi – nu-mi convine faptul că nu am nici un parc în apropiere de casă și că trebuie să merg șase stații cu metroul pînă în Herăstrău, unde simt că respir. Mai mult decît atît, mă întristează lipsa vegetației pe străzi, pe lîngă blocuri. Pe străduța mea nu este plantat nici măcar un pom, casele sînt ca niște cutii vîrîte una într-alta, iar curțile sînt toate, de fapt, niște mici terase betonate.
Conform numbeo.com, Bucureștiul se află pe locul 6 printre cele mai poluate orașe europene, după orașe precum Tetovo, din Macedonia, Snipro, din Ucraina, sau Tirana, din Albania. Alte orașe românești se găsesc și ele în top – Iași, pe locul 27, Cluj, pe 49 și Brașov, pe 63. Oare chiar atît de nocivă pentru sănătate să fie viața în orașele mari din România? Am întrebat jurnaliști, oameni care au lucrat sau încă mai lucreză în organizațiile care se ocupă cu protecția mediului, un arhitect, un doctor, un europarlamentar – președinta Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară din Parlamentul European –, dar și simpli „cetățeni“ care fug de marile orașe și se mută la țară pentru a trăi într-un mediu mai puțin poluat. Concluziile le puteți trage voi, cititorii.
Ce mai puteţi citi, din sumar: articole despre cariere politice pe bază de incoerență și anonimat, gherila civică, 23 August, emanciparea femeilor, într-un interviu cu scriitoarea Guzel Iahina, ţara te vrea plecat definitiv?, Tennessee Williams şi multe altele. Mîine dimineaţă la chioşcuri. Abonaţi-vă la ediţia tipărită sau citiţi Dilema veche în format digital.
Foto: flickr
