Poiana Omului

Text de Toader Păun, jurnalist, căutător de oameni, locuri și experiențe de milioane

Cînd ai rămas ultima dată fără cuvinte? Eu, acum! Căutînd cumva să adun experiențele de pe Via Transilvanica din ultimele 24 de ore, realizez că părcă timpul a stat în loc iar cuvintele s-au înecat în apa lină din Fundătura Ponorului. Este apa care nu îngheață niciodată și este parcă desenată ca un șarpe într-o vale înconjurată de stînci ce-ți amintesc de o palmă. Așa s-a născut și legenda că aici ar fi Palma lui Dumnezeu. Una care te ocrotește și în care te poți așeza lungit pe spate ca să privești cerul. Noaptea cu mii de stele. Ziua cu un soare care aruncă raze în toate fundăturile și de care nu te prea poți feri. Cîteva sălașe mai adăpostesc animale și servesc localnicilor drept locuințe de vară. Altfel, un loc unde ești tu, natura și Palma lui Dumnezeu. Pe stîncile-degete se odihnesc la soare vipere. Nu le vezi, dar ești avertizat să nu le cauți prea mult. Altfel, fiecare în treaba lui. În vale, călători pe Via Transilvanica. Ca să prinzi totuși fotografii ca-n revistele ce au făcut celebru acest loc în întreaga lume, e bine să cauți soarele la răsărit. Atunci e cel mai intens spectacol de lumină revărsată peste vale.

Poiana Omului este doar unul dintre locurile de milioane de pe un drum care pornește de la Putna și ajunge la Drobeta Turnu Severin, în locul unde Apolodor și-a ridicat podul peste Dunăre. Dar Via Transilvanica ridică în zilele noastre multe alte poduri. Leagă satele de orașe, leagă oamenii, leagă istorii și mai ales ne leagă pe noi de cărare. Pentru că de la primii pași pe Via Transilvanica pare că se înfiripă o idilă. Apoi crește dragostea din km în km, cu fiecare nouă bornă descoperită. Unele te poartă în mijlocul unor orașe, altele în mijlocul unor păduri sau poienițe. Oricît ai citi și documenta ce urmează, nimic nu se compară cu experiența la pas. Pentru că ea îți scoate în cale OAMENI. Oameni care adaugă multă emoție pentru fiecare loc descoperit.

Mai devreme m-am dus și m-am îmbrățișat cu doamna Gabi de la Casa Cînda, din Sălașu de Sus. „Copiii mei frumoși” – așa  ne-a spus în fiecare zi în care ne-a pregătit masa. Mereu cu dragoste și zîmbetul pe buze. Bucate care mi-au amintit de copilărie și m-au făcut să mă simt ca acasă.

Înainte de doamna Gabi a fost Anca Rusu, managerul Asociației de Turism Retezat. Povestește cu atîta pasiune despre locurile în care am ajuns, încît te rogi să fie mai mulți de Anca pentru toate lucrurile care contează în lumea asta. Pasiunea este uleiul care unge orice succes.  

Înainte de Anca a fost Călin Pop, de la Parcul Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina, care ne-a fost ghid pe cărările Via Transilvanica. I s-au luminat ochii de fiecare dată cînd l-am întrebat despre pădure, poteci, animale și tot ce îngrijește în Parcul Natural. O energie și o pasiune care încarcă și pe alții. Așa cum a făcut și cu mine.

Înainte de Călin a fost Ștefan Ichim, ghidul nostru în toate aventurile Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica și omul de milioane de la Tășuleasa Social. De o răbdare și bunătate infinite, Ștefan a marcat mare parte din ceea ce azi înseamnă drumul care unește. Știe oameni, locuri, dar mai ales știe să dea mai departe flacăra care arde în el pentru Via. Dacă vrei să cunoști pe cineva care să te facă să te îndrăgostești de acest drum, fără să folosiți cuvinte, caută să-l scoți pe Ștefan la plimbare pe cărare. I se luminează chipul la fiecare bornă și îi citești bucuria în ochi cu fiecare nou kilometru petrecut de la Drobeta Turnu Severin la Putna. Nu e nevoie de cuvinte, poți doar să citești pasiunea în fiecare gest al lui.

Înainte de îmbrățișările de azi au fost cele de ieri. Înainte de cele de ieri, au fost cele de alaltăieri. Și așa mai departe…

Drumul pe Via Transilvanica își îmbrățișează călătorii. Pînă să ajungi în Poiana Omului, ca să fii tu cu tine și cîteva oi, ești cu toți oamenii care au fost înaintea ta pe cărare. Toți te îmbrățișează și tu îi îmbrățișezi mai departe.

Via Transilvanica nu este un drum pentru care să ai nevoie de cuvinte. Rămîi rapid fără ele. Sau le înlocuiești cu onomatopee simple. Wow!

Am plecat cu un mare Rucsac cu Povestiri de pe Via Transilvanica larg deschis, gata să îndes în el de la locuri la oameni și experiențe. După primele opriri am văzut că este plin. Ceea ce nu mai poți aduna în cuvinte, strîngi în îmbrățișări. Pe care le dai mai departe. Fac acest drum alături de Cronicari Digitali ca să te ajut să-l faci și tu. Și să dai mai departe îmbrățișarea drumului care unește!

Cronicari Digitali – proiectul cultural dezvoltat de Zaga Brand și Asociația Human Made Art – adună toate experiențele în Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica alături de Raiffeisen Bank România. Rezidența digitală de storytelling este susținută de partenerul de mobilitate TRUST MOTORS, partenerul video GO PRO și partenerii media Rock FM, Dilema veche, Spot Media și PressOne. Un jurnal multimedia al explorărilor și descoperirilor culturale din Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica poate fi urmărit pe Instagram și Facebook cu ajutorul hashtagului #CronicariDigitali, dar și direct pe conturile Cronicari Digitali.