poate nu
Un nor acoperă soarele și, iată, e noapte,
de parcă lumea și-ar face update pe neașteptate.
Ca într-un cod de bare, fîșii de beznă se aliniază
și nici un astru pe vreun altul nu-l luminează.
Poate nu-i chiar Sfîrșitul, numai că totul se leagă. Dar și pe asta cine s-o înțeleagă?
Așa cum se face, în șlapi și șosete desperecheate
(pierdute au fost și n-au mai fost aflate),
indienii se ascund într-un șanț cu trestia rară
prin care pătrunde întunericul de afară.
Poate nu-i Profeția, ci doar o presimțire vagă.
Dar și pe asta cine s-o înțeleagă?
În șanțul cu trestii, pirații a aruncat
sticle goale, înăuntru cu același mesaj nedatat,
din care indienii au citit în silă pînă dimineața.
Peste dinții sparți, cu care au mestecat gheața,
buzele lor tremură - de parcă se roagă.
Dar și pe asta cine s-o înțeleagă?
Tăcuți, stînd în continuă nemișcare,
mai speră la un fel de iertare.
Viețile și le-mpart în fracții de existențe,
pulverizate apoi în infinite secvențe.
Și totuși, fiecare amintire rămîne întreagă.
Dar și pe asta cine s-o înțeleagă?
Ca o monedă rece și de-abia ca un soare local,
un soare nou răsare de după Dealul Natural.
Ascuns pînă acum într-o bălărie,
un iepure sare și el din Dogmă în aporie
și renunță la urmărire. Nu mai aleargă.
Dar și pe asta cine s-o înțeleagă?
din volumul Lumea e oricum o idee proastă, OMG Publishing 2023
