Pe ocolite

dimineaţa mă trezesc cu gust de palincă în gură
nu am băut nici un strop de mai bine de trei luni,
dar văd că boala persistă,
îmi inflamează rănile, îmi obturează sinusurile,
mă face să-mi doresc un cincizeci ca să mă dreg;
 

mă înţep într-o jucărie, aşa-mi încep ziua,
mă ţin cu o mînă de spate,
cu cealaltă de mobilă,
mă balansez ca după moartea în care am chefuit de unul singur;

cum vine asta, mă asigur eu că voi avea de răspuns
la cel puţin o întrebare şi astăzi,
cum vine asta, cum să mă transform instantaneu
în cel ce-şi părăseşte domiciliul pe propriile picioare;

după ce ies din casă uit că sînt un om suferind
şi îmi dau singur la gioale,
călcîiul drept în pulpa stîngă,
călcîiul stîng în pulpa dreaptă, pînă iese untul din mine;

pe drum constat că direcţia în care mă deplasez
este greşită,
nu-i nimic, sînt încă tînăr,
peste ani îmi voi dori nespus
să ajung la destinaţie cît mai pe ocolite.

din volumul Păpădia electrică, Casa de pariuri literare, 2012.