O jucărie de pluş

Să începem: eu cresc un mic animal pe
sub piele, care îmi alunecă prin vene şi muşcă.
Se face mare şi îmi iese pe gură. Stă cuminte
în faţa mea şi mă priveşte. Eu îl mîngîi,
el îşi înfige colţii în mîna mea.

Fac un duş rece şi sub apă mă simt la adăpost.
Ies de sub adăpost şi caut alt adăpost sub pătură.
Mă acopăr pînă peste cap. Respir
din ce în ce mai lent. Apăs uşor cu palmele
peste globii oculari şi văd fractali
de o uimitoare frumuseţe.
Galaxii în culori psihedelice. Să începem:

eşti un om oarecare. Ai toate atuurile şi dezavantajele.
Aşa ai intrat în lume. Nu încerca să ieşi forţat.

Să începem: nu ştiu unde mi-e locul aici.
Am căutat zeci de ani şi nimic.

Cineva mă ia, mă pune în vitrină
ca pe o jucărie de pluş ce atrage privirile copiilor.
Unul mă va cumpăra, mă va iubi, se va juca bucuros cu mine,
va dormi cu mine la piept, dar într-o bună zi mă va tăia cu foarfeca,
apoi mă va arunca într-un colţ lîngă celelalte jucării.

din volumul Şarpele din inima mea, Editura Cartea Românească, 2016.